Printre stelele magice,nemiscata de stralucirea lor,atasata de linistea si asezarea lor aleatorie ea se pierde intr-un vis al ei.Zbura cu gandul la planuri marete la care si durerea vrea sa isi gaseasca un trup mai bun...mai sensibil...mai palpabil...Visa a nu mai gresi o data,a nu regreta,a-si face un drum cu ale ei idealuri.
Gandurile mai bune o invaluie dandu-i o senzatie coplesitoare vrand sa afiseze al ei zambet viclean.Golurile nu le simtea pentru ca se umpleau cu dorinta de mai mult si parca stelele se reflecta in omul dezvoltat de ea.In ce vedea,recunoastea momentele ei trecute,iubindu-l mai mult pe omul de langa ea.Starea de incredere ii extindea limitele facute si ii deschidea noi orizonturi.Cuvintele lui treceau prin zgomotul produs de ciocnirea ideilor si se opreau in atentia ei provocandu-i iluzii...iluzii meticulos analizate,stateau in mintea ei alcatuind un plan asemanator cu cel visat,dar ingrosat de cunoasterea de adevar si placere.Linistea lui ii crea emoti pentru simplu fapt ca el sa nu cumva sa ii citeasca sufletu,starea,sa nu ii dezvaluie raceala ,devotamentul si stabilitatea lucrurilor facute de ea.
Doar ea stie ce e mai bine pentru ea,rabdarea o rasplateste cu fiecare pas facut,iar al ei aproape mereu o va cunoaste,fara sa invete simturile ei atat de adanc infiltrate in sange.
