Asteptase clipa asta de mult,simtea mii de fiori care ii reinsufleteau trupul,dandu-i parca o alta latura a inimii ei fierbinti.Frigul de afara,ceata deasupra asfaltului calcat de ea,umiditatea si raceala aerului nu ii putea dobora nici macar gramul de simplitate in fericirea pe care o simtea ea.
Zambetul celui de langa ea,ce parca dintr-o data a intampinat-o intr-o dimineata mult prea devreme cand soarele nu apucase nici sa lumineze coltul cerului ei,ii facuse si ochii sa simta bucuria pura.Caldura vorbelor lui,o linisteau,creendu-i un spatiu mai viu chiar si fiind constienta de rautatea unora din jur,dar stiind ca,atunci el era el si ea era ea , asa , inca pe jumate somnorosi,ansambland sinceritatea cu realismul,respectul,voia buna,zambete scapate si sunetul vorbelor dulci ce si acum ii rasuna ca o unda usoara impregnata intr-o putere de a sporii bucuria.
Luminile farurilor luptau parca cu ceatza,straniile linii armonioase erau create diferit din cauza densitatii aerului,iar luna vazuta cateodata scapand de printre nori parca mangaia briza incercand sa o incalzeasca cu putin in lipsa soarelui.Drumul paruse ca un joc de lumini,pe fundal imbratisat de cuvinte nobile si ademenitoare si o muzica cu volumul dat usor.
El nu mai simtise de mult acea fericire pe care ea,fara sa vrea i-o daruia,prin surasul si ochii nespusi de frumosi,de o blandete si sinceritate ingereasca,facandu-l altfel,capatand cu adevarat extazul de care se lipsise de ceva vreme si a carui inteles parca nu il mai stia,nu il mai simtea pana acum...
*
