"Visele nu isi mai au locul aici,oricum nu acum! Realitatea e tot ce conteaza iar sperantele se pierd.Fa tu sa fie bine,nu mai trage de restu lumii si ai grija de tine.Pe sufletul tau tranteste-l intr-un colt,ascunde-l...uita-l...sa poti gandi limpede si individual.Lacrimile lasa-le sa curga pe obrazul tau fin,trage o gura de aer si gandeste-te la viitorul tau,unic in felu lui.Nu mai analiza atat trecutul,scapa de el ca nu te alina ..cu nimic."
Ploaia nu inceta sa se mai opreasca iar ea tot departe era...el la fel.Ce s-a schimbat?ceva era diferit.Ea nu mai privea la fel,era rece si greoaie.Zambetul fals ii stapanea fatza iar mainile nu il mai atingea,nu il mai simtea pe el.Timpul trecea greu,gandurile se adunau formand un haos total,ea nu vrea sa se simta asa,dar mintea ei urla parca de durerea interioara.Il cauta mereu printre trecatori,dar el,nu se ivea niciodata..Noapte isi cauta telefonul,sa ii fie aproape,poate poate ar suna,dar el,nu suna..Se trezea cu gandul la el,o macina nestirea unei fapte a lui,iar visele cu el se rareau...
Nu isi mai gasea iesire,stare,ar fi dat totul pentru o vorba frumoasa cu el,dar nimic.Gandurile serioase ce ar fi trebui sa le aiba ea,nu se lipeau deloc de realism,de implinirea unei fapte,era impietrita,parca nestiutoare.Parca si acum isi mai simte buzele lipite de ale lui cu atata dorinta si atat de greu ii e sa scoata aceasta tiparire din cap,din suflet.
...
..dar dupa un timp o facultate o asteapta,incearca sa lase totul in urma pentru o viata noua,mai frumoasa.Ar fi o provocare pentru a-si extinde limitele,pentru a imbina greul cu pasiunea si dorinta de mai bine,intr-un stil superb.Realismul o trage pe pamant si pe ea o face sa zambeasca sincer ,pe alta o loveste si o face sa se gandeasca la o iubire care se pare a fi neimpartita de fiecare data cand ea oferea mai multe.Chiar daca ar vrea sa fie prezenta aici,planurile facute de ei doi,ea incearca a nu le scapa din mana oricat de mult ar simti ca se pierd si ca nimic nu va mai fi la fel....
PS:...si pentru M.
