Scantei

Luminile de pe marginea drumului de la viteza cu care trecea pe langa,parca se unea si formau o linie de foc,care o ardea pe pupile si o facea sa clipeasca mai rar si mai rar si mai rar..Din tot ce o inconjurau totul s-a format intr-un contrast de alb si negru,in care lumina ii era stapan,dar ea in negru vrea sa se ascunda.

Ea parca vorbea cu intunericul,stiind de tot ce o doare,tot ce era tainic in sufletul ei,simtind linistea,dorinta,fericirea.Lumina parca o urmarea si o tragea spre ea,vrand sa o acopere de tot ce tine de visarea.

Mii de ganduri,de blituri ii se rotesc prin cap.Dorinta de mai mult o tine aici,e constienta de ce vrea,dar oare de ce si simte?sau poate sunt doar niste lucruri de care ea nu vrea sa le stie sensul,sentimentu.

E doar in ea,cu luminiile ei,izbucnite din vid,unite cu starea ei mintala imbinata cu dramele ei.

Comoara scumpa

Gandurile rele se spulbera pe vant,totul devine mai calm,mai usor iar zambetul ei te duce undeva departe intr-o lume mai calda.Te schimba in bine,facandu-ti mai usor timpul care e un cosmar al fiintei umane,daruindu-ti toate placeriile,afisand mereu aceiasi fatza neamestecata cu minciunile,tradarile pamantesti.

E doar ea,regina pe tabla ta de sah cauzatoare de toate miscarile pe care le faci tu in scopul apararii cat si traiului cat mai curgator printre restu de piese care nu vor ajunge nicodata la nivelul ei.

E unica de o non-culoare,iar pentru ea ai fost in stare sa lupti chiar cu un pion,cu o firmitura de speranta,cu ce aveai tu mai slab,pana la capat unde te astepta ea rasplatindu-te pentru toata dragostea ta ce ii i-o porti.

                                                                       regina(Maria)va fi mereu aproape 

                                                                  de regele ei(Emil)-pentru un adevarat prieten

Departe

Ieri a fost strapunsa de un gand amar care a inceput sa ii fie stapan pe toata fiinta,iar o cumplita disperare a prabusit-o la pamant.A cazut infranta de durere si venin,izbucnind intr-un plans incins...

Cum se poate sa pierzi totul intr-o clipa?Vise,planuri,ani,poze adunate intr-un film care ar fi alcatuit o viata...o viata cu melodiile ei placute,usoare,ritmatice,nebunesti,triste,grele,blande,pline de dragoste,lucruri facute de tine,de mai multi,impreuna...s-au ars ,au disparut intr-o noapte neagra si nimic nu le va mai aduce inapoi ci poate doar treptat vor aparea niste copii,dar care nu se vor compara deloc cu ceea ce a fost si ce conta pentru ea.
Ideile ii fug prin cap,suspinand isi musca buzele ei moi care ardeau,lasandu-si lacrimile sa curga pe obrajii mancati de timp,ochii umpluti de ardoare si prin care se vede cum isi devasteaza viata interioara o arata ascunsa si muta.Nimic nu o mai misca acum,spre trecut priveste cu gandurile umbrite de dor....

Timpuriu

E mult prea tarziu ca ea sa se ascunda,sa se rataceasca in ceata de dimineata si sa simta aerul rece si proaspat inegalabil de toamna care usor aduce si un fior de iarna,atingandu-i doar chipul iar nasucul ei colorandu-se intr-un rosu rusinos.

A intarziat.A pierdut timpul acela si iat-o acum,in dupa-amiaza,cu un soare pe cer care parca ar juca de-a v-ati ascunselea,iar cand ar aparea dupa norii plini si gri nici atunci un strop de caldura nu ar oferi ci doar o amagire pentru cei ce s-ar fi asteptat la ceva mai mult.

E un alt miros.A bine?A rau?Nu isi poate da seama deuarece ea negasindu-si rolul de dimineata,acum doar o cafea o mai alinta,savurand mirosul si gustul ei parca fiind pentru prima oara.

Dar ziua urmatoare e o noua zi,atunci va putea gasi acea dimineata si va incerca poate chiar sa indrazneasca a dansa cu frunzele cazute la pamant si adunate intr-o gramada de culori calde .

O picatura intr-un ocean

Ciudat cum totul in jurul ei se rezuma la un moment de fericire,care nu ar cuprinde 1+1.Se hraneste cu acea clipa in care timpul se opreste,totul prinde culoare si caldura,fata se lumineaza de o nevinovatie incurajata cu o stralucire a ochiilor,semanand izbitor cu reflectarea apusului in marea care te invaluie si te racoreste in zilele caniculare de vara.

Totul e mai bun pentru ea,totul in afara de "iubirea"care ar trebui sa o simta,sa se ajute cu ea.Restul o face mai increzatoare,mai puternica,mai plina de ambitie si mai placuta in atingerea unor cuvinte.Singuratatea ii da forta pentru a-si continua libertatea....dorintele pentru viitor.

"E mai bine decat sa te complici si sa ii complici pe alti !"afirma ea,cu o multumire si o relaxare,parca si-ar fi luat un imens bolovan de pe suflet.Ea se simte bine asa,cu gandurile ei,macinandu-i treptat zilele si adancindu-se intr-o stare de raceala si in totala lipsa de increderea in "arta de a iubi".

Segment...

Timpul nu mai avea rabdare,ea una credea asta,iar suferinta a inceput sa-i apara in suflet.Dusmani bizari din mintea ei se lupta cu sufletul pur,curat pregatit mereu pentru o noua iubire,in scopul asa zise-i "libertati rationale"in care inima ei sa nu fie ocupata de nimeni brut care ar putea sa o distruga,arzand-o in cuvintele si gesturile lui,pasiunile si revarsarile ei pentru el si pentru ceea ce ii inconjoara.
Sufletul ei soarbe timpul prezent prin ce a fost o data,uitand de viitor ce ar fi mai important si traind mereu gandindu-se si incercand sa gaseasca o explicatie al tuturor suferintelor...dar cu cat cugeta mai mult,cu atat luciditatea ei se pierde.
Regretul de a nu fi invatat din trecut si a trece inca o data prin aceiasi situatie,ar face-o pe ea sa isi piarda din fire,iar timpul pentru ea ar pierde intr-un totul adevarata notiune si va fi deveni doar un cosmar in care ar trebui sa aleaga,ori alege sa se stinga o data cu el,ori sa se trezeasca si sa infrunte prezentul.