Scantei

Luminile de pe marginea drumului de la viteza cu care trecea pe langa,parca se unea si formau o linie de foc,care o ardea pe pupile si o facea sa clipeasca mai rar si mai rar si mai rar..Din tot ce o inconjurau totul s-a format intr-un contrast de alb si negru,in care lumina ii era stapan,dar ea in negru vrea sa se ascunda.

Ea parca vorbea cu intunericul,stiind de tot ce o doare,tot ce era tainic in sufletul ei,simtind linistea,dorinta,fericirea.Lumina parca o urmarea si o tragea spre ea,vrand sa o acopere de tot ce tine de visarea.

Mii de ganduri,de blituri ii se rotesc prin cap.Dorinta de mai mult o tine aici,e constienta de ce vrea,dar oare de ce si simte?sau poate sunt doar niste lucruri de care ea nu vrea sa le stie sensul,sentimentu.

E doar in ea,cu luminiile ei,izbucnite din vid,unite cu starea ei mintala imbinata cu dramele ei.