05 noiembrie, 2009

Timpuriu

E mult prea tarziu ca ea sa se ascunda,sa se rataceasca in ceata de dimineata si sa simta aerul rece si proaspat inegalabil de toamna care usor aduce si un fior de iarna,atingandu-i doar chipul iar nasucul ei colorandu-se intr-un rosu rusinos.
A intarziat.A pierdut timpul acela si iat-o acum,in dupa-amiaza,cu un soare pe cer care parca ar juca de-a v-ati ascunselea,iar cand ar aparea dupa norii plini si gri nici atunci un strop de caldura nu ar oferi ci doar o amagire pentru cei ce s-ar fi asteptat la ceva mai mult.
E un alt miros.A bine?A rau?Nu isi poate da seama deuarece ea negasindu-si rolul de dimineata,acum doar o cafea o mai alinta,savurand mirosul si gustul ei parca fiind pentru prima oara.
Dar ziua urmatoare e o noua zi,atunci va putea gasi acea dimineata si va incerca poate chiar sa indrazneasca a dansa cu frunzele cazute la pamant si adunate intr-o gramada de culori calde .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu