28 octombrie, 2009

Gol

Te doresc langa mine asa cum un copil isi doreste jucaria inapoi...te vreau asa cum un om in desert isi vrea sticla de apa...iti simt lipsa asa cum 2 indragostiti simt lipsa stelelor pe cer noaptea...mi-e dor de atingerea ta asa cum unei persoane ii e dor de caldura razelor de soare...m-as darui tie intr-un totul cum se scalda o scoica in apa marii...mi-as dedica viata tie cum nimeni nu ar face-o...si te-as iubi cum numai eu si tu ai fi putut simti-o...

23 octombrie, 2009

Lucru simplu

Prima banca din parc la stanga,o vei gasi acolo.Mereu sta uitandu-se la un pod care e deasupra lacului cel artificial,imaginandu-si cine stie ce lucruri.Cu o cafea mereu si o tigara fumegand in mana stanga,ea se uita de parca o data cu vantul de toamna ce ii atinge fata si mainile dezgolite si o raceste treptat si aduce cu el un miros proaspat de frunze uscate afundate in pamantul cel umed,o noua atitudine,o noua expresie,iar gandurile ei se vad cum zboara o data cu mirosul trecator si tarziu.
Dar ea e bine,e multumita si nu asteapta o zapada,ca o imbratisare sa o atinga si sa o apere,nu.Ea s-ar multumi doar cu un zambet,o privire adanca,o apreciere sincera,un mic respect si e tot ce ar face-o fericita,iar daca ai gresi,nu ar fi nimic ea te-ar fi iertat,doar ca poate a doua oara sa nu se repete.
Imi pare rau.Poate nu ar fi atat de bine sa se simta asa,mai in siguranta singura,dar stie ca pe ea insasi poate sa se bazeze,iar singura nu s-ar dezamagi pentru ca ar face totul,ce e mai bun pentru ea.
Multumesc inca e bine,mandra si cu privirea inainte,mai fura cate o privire in spate dar si atunci,cu cata smecherie.Lucrurile simple ii fac viata mai plina,mai bogata,vorbele sincere o fac mai rusinoasa,iar lacul,e pentru ea gramada de lacrimi pe care nu le varsa ci le pastreaza acolo,doar vazandu-le pentru a aprecia suferinta pe care ar putea sa o aiba si pe care o refuza cu atat nonsalanta.

22 octombrie, 2009

Tacere

Intr-un fotoliu statea ea invelita cu o patura albastra,televizorul aprins dar ea nu auzea si nu vedea nimic de acolo si cu o cana de ciocolata calda pe care cu amandoua maini o tinea,intr-un fel de parca ar vrea sa o stranga atat de tare pana s-ar sparge,iar mainile sa se umple de sange..,dar ea e mult prea ocupata osciland in capul ei doar doua chestiuni.
Sta nemiscata,ochii umpluti de lacrimi se pierd in imagini,in mintea ei trec mii de ganduri care o fac sa suspine,inchizandu-i mereu cate un vis cu el,inima da sa sara din piept sa isi faca dreptate,vrea iubire,nu singuratate,o doare pieptul atat de tare,dar ea doar cana o mai duce la gura,sorbind usor din ce i-a mai ramas.
Ratiunea o omoara,incapatanarea o indruma,pe suflet oricat de mult ar suferi il face sa taca,iar mintea o lasa sa mearga,sa ramana doar un vis in "a iubi" ,sa reuseasca sa citeasca o carte fara ca inima sa ii mai porunceasca ceva,iar ea sa isi poata continua drumul.Nu vrea pe nimeni,se vrea pe ea inapoi.

21 octombrie, 2009

Ceata

O dupa-amiaza nici chiar atat de reusita,primul tren pierdut,la al doilea ea a ajuns cu 2 ore mai repede,era clar ca nu vrea sa Il piarda.Afara frig,ea se incalzea cu o cafea,o tigara din care abia tragea cu mainile ei inghetate si gandul la el parca o incalzea pe dinauntru fiindu-i mai bine. Cu mainile inghetate ,usor da drumu la fum ,incalzindu-si mainile pe paharu de cafea ,cineva intreaba''scuza-ma ai un foc?''
Si era EL
,el pe care ea il astepta atata timp,dar el nu o recunoaste si respectos ii multumeste si pleaca...
Ea se duce dupa el prinzandu-l incet de mana lui rece oprindu-l pentru ai mai fura inca o privire macar:ea stie ca el e....dar el nu vrea sa o stie,pentru asta ea ii da un simplu sarut pe obraz si pleaca urcandu-se in tren si...nici unul nu s-au mai uitat in spate la tot ce a fost.......frumos sau bun cum stiau ca erau a lor.
Facandu-si loc printe lume ea intra in compartiment
isi pune bagajul si lucrurile si se aseaza langa geam.Respiratia ei topeste florile de gheatza de pe geamul batranului tren si cu gandul la el ea cade intr-un vis cu lacrimi in ochii ea isi jura ca nu se va mai gandi la el si stie ca ea pt el nu inseamna nimic si usor isi sterge lacrimiile ce ii curg pe obraz si deodata trenu se misca si jura oricat de greu i-ar fi pentru ce i-a facut el,ea nu il va ierta si il va uita
Auzind in departare sunetul infernal al trenului ea isi scoate o revista(IOANA)si incepe sa completeze un rebus care deja e completat pe jumate si plin de mazgalituri,deodata se deschide usa compartimentului si....
El... zambind in usa,acelas zambet pervers si in acelas timp dragalas...



Aman
doi.

16 octombrie, 2009

Jumatate tu,jumatate el

Azi e fericire.El e cu tine imbunatatindu-ti ziua,ti-o face mai viu colorata,mai calma in sufletul tau pentru ca e acolo,cu tine.L-ai visat multe seri,fiind cu tine,luandu-te in brate,pupandu-te usor pe frunte,iar cand nu mai puteai de dorul lui sau cand din vro prostioara de a voastra v-ati fi certat,tu nu puteai sa dormi si inchizand ochii,in intunericul tau simteai de parca aveai un zid in fata,erai intr-o mica cutie care se tot micsora,iar tu incercai din rasputeri sa respiri lungindu-ti parca gatul in sus pentru acea gura de aer.Rapid te trezeai,luai telefonul,il sunai si vorbeati,lamureati,va iubeati si incet tu adormeai cu inima impacata,visand din nou la el.
Astazi e aici.E langa tine,chiar daca iti e atat de greu pentru tot ce s-a intamplat in jurul tau,dar el te ajuta,cu glasul lui,cu ochii care te privesc cu atata respect,apreciere si iubire,cu o atingere de mana si cu orice vorba,gluma de a lui chiar daca nu iese atat de bine,tu sti ca el va fi mereu acolo si e.Mereu iti pica atat de bine vorbind cu el,sunteti numai voi doi in mijlocul pamantului facand numai ce va porunceste inima,iar pe restul lumii,sincer nu ati da doi bani.
E iubire si tu sti asta,ti-e frica sa o recunosti in totalitate dar asta e,iar el simte si e tot ce conteaza.Esti pe deplin multumita cu el,nu ai vrea sa treaca momentul niciodata si pretuiesti la maxim orice legatura a vostra.E frumos,e adevarat,iti umple inima de bucurie si nu eziti nici o clipa pentru a imparti cu el si al adora.El,e jumatatea ta.



Pentru ele...
La multi ani A.


14 octombrie, 2009

Valuri

Mii de fiori iti izbesc trupul,asa cum valurile marii ating tarmul nestiind unde se termina,incepand din piept lovindu-ti sufletul in fiecare coltisor al lui,urcand in sus oprindu-ti respiratia,ajungand in minte dandu-ti milioane de ganduri si coborand din nou pana la varfurile picioarelor simtind o senzatie de inghet.
O senzatie careia niciodata nu i-ai gasi cuvintele potrivite pentru a o descrie.Cand tristetea e in tine simti cum sufletul ti se sparge,vrand sa iasa din tine in bucatele,ochii ti se ineaca in lacrimii si ai vrea sa urli cat poti de tare cumva sa scoti durerea din piept.Intr-un fel,atunci ceva in tine moare,se stinge o lumina de speranta,o bucata din vis si sti ca incepand din momentul ala,nu va mai fi nimic la fel.Nu vei mai fi tu,aceea persoana joviala,cu un zambet sincer pregatit mereu,cu o vorba buna,spusa din suflet,chef nu vei mai avea,iar pentru prieteni vei incerca sa arati ca totul e bine dar falsitatea cu care vei juca acel rol se va cunoaste printr-o singura privire in ochii.
Acel chin te va macina,pana la ultima bucatica din tine,afectandu-ti tot ce vei face din momentul acela inainte,ratacindu-ti orice gand sau vis de fericire.Increderea nu mai e,ti-ai pierdut-o atunci cand l-ai pierdut pe el si totul,iar valurile marii sunt doar un ajutor in suferinta,lovindu-ti picioarele,atingandu-ti corpul,facand parte din tine si seara cand vei pluti in apa cu privirea spre cer,doar stelele vor fi deasupra luminandu-ti calea si stiind melancolia ta.

13 octombrie, 2009

Portret in jocul de lumini

Un corp in umbra,doar fatza se vedea intr-un joc de lumini rosu-galbui.Ii se vad genele in acea miscare sus-jos,dar parca intr-un ritm de reluare,ochii pe cine analizeaza,nasul in umbra propie atat de delicat,buzele cum se misca soptind ceva haios,iar zambetul cel smecher.Remarci si parul cel scurt si cret care ii modeleaza capul cu buclele usor definite,ciocul lui ii da un aer foarte mistic,iar felul in care luminile ii prindeau mana dusa cu degetele lungi si indemanatice la par iti dadeau un fior foarte dulce.
Simteai de parca il priveai de atat de departe pe cand tu stateai langa el,cu mana la ceafa lui jucandu-te cu o bucla de par.El isi intoarce capul spre tine,parca timpul se oprise acolo,se apleaca spre urechea ta si iti sopteste sincer"ma gadili",tu zambeai subtil si continuui,stiind ca ii place.
In alte dati,cand il vedeai in lumina de dimineata,fatza lui parea atat de sincera si tandra,cu ochii mai mici ca de obicei,iar parul total ravasit si seara din nou total schimbat cu parul aranjat,niste ochii de un negru clar si atenti,iar buzele mereu pregatite pentru a spune ceva,o replica de mult gandita pentru a se distinge el de restu.
Identitatea lui nu o poti uita,o cunosteai bine,portretul lui care chiar cu un semn al ochiului,te ridica de la pamant,care te facea sa plangi cand era trist,cel care te facea mandra cand zambea si felul in care arata te-a marcat pentru totdeauna.
Si ti-e dor de acele clipe si urasti ca in acest moment portretul nu mai e aici sa fie ca un tablou pentru luminiile tale pline de culori.

12 octombrie, 2009

Suferinta

Incet simti cum trupul iti amorteste,mintea ingheata si cazi spre sfarsit.In pierdere vezi totul in reluare,toata copilaria ta,toate visele,toate noptile,toate intamplarile care te bucurau sau te intristau si iti dau un sentiment de regret..Aerul se ingroasa,nimic nu se mai vede clar,simti un vant care iti atinge trupul si incet strange cu el toate simturile tale.
Mai e mult?o singura intrebare luminata ti'a ramas in capul umplut de negru,parca sta acolo ca un panou enervant,care cere bagare de seama.Te simti pierdut,uitat de tot,doar amintirea a ramas,cu care inca te mai hranesti zi de zi.nu vrei asa!vrei sa te intorci!Apare si el,un nou,poate mai bun,care te ajuta,iti zambeste,te sustine,face totul pt tine..dar intunericul te trage si scufunda din nou,ca un timp pe care nu poti sa il exprimi in prezent,trecut si ce va fi..

11 octombrie, 2009

Miros de cafea

Il sarutai pe buze apoi pe frunte si ii spuneai 'somn usor',te intorceai iar el te lua in brate,te pupa gentil pe gat si adormeati.Tu cadeai intr-un vis frumos in care era si el si parca totul era a vostru,plin de farmece,stralucire si fericire.
In fiecare dimineata te trezea cu acea aroma de cafea imbinat cu dragoste si fericire,soptindu-ti incet"Neatza soare!"iar zambetul de pe fata lui,nu se compara cu nimic in lume,iar cand se grabea iti lasa pe masa cana ta preferata cu cafea si langa un mic cadou,pentru a compensa momentul lipsit de el.
Lucrurile s-au schimbat,el numai e aici oricat de mult ai vrea...dar acel miros ramane imprimat in mintea ta si mereu,cand iti bei cafeaua iti vei aduce aminte de vremurile dragi apuse,iar inima ti se va bloca pentru o secunda.

10 octombrie, 2009

Dor

"Imi pare rau"...Cu fiecare gura de aer pe o tragi in piept te simti tot mai greu,incepi a-ti aduce aminte cat de bine si frumos era,cum te facea sa te simti,cum te privea cu atata drag si caldura.Iti e dor de el din ce in ce mai tare si parca inima vrea sa iti iasa din piept,sa paraseasca trupul tau lipsit de puteri si sa mai simta ce-a simtit o data,doamne atat de sigur era!
Tu ai incercat sa fie perfect,i-ai dat tot ce si-a dorit,ai fost cu el oricand si oriunde,i-ai zambit mereu cand i-a fost greu si l-ai sustinut in tot ce a facut.Pentru el ai facut totul,dar ai omis ceva...sufletul tau care era inchis si nu ai profitat de fiecare ocazie sa ti-l apropii de el,pentru a nu regreta o data...te-ai gandit ca timp mai e,imbratisari la tot pasul,
iar maine e o noua zi.
Acum ca el nu mai e aproape,ai vrea sa dai timpul inapoi pentru a-i spune cat de mult inseamna pentru tine,cat de mult te-a schimbat si ti-a arata ca mai exista o speranta.Iti e dor si regreti ca nu l-ai facut sa simta cum poti si esti intr-un adevar tu...
Timpul trece,tu incepi din nou sa dispari,incet in agonia ta si simti vantul cum te duce spre un chin infernal...dar noi vom fi mereu aproape de sufletul tau si te vom ajuta,sa nu uiti asta.



PS:Pentru ea..

Liniste...

E un lucru bolnav din a nu te opri a te gandi cu privire la fiecare moment unic din viata ta si sa analizezi non-stop fiecare cuvant din trecut.Ramai singur in capul tau,in intunericul zilelor ce au apus si nu te gandesti ca daca ti-ai ridica privirea,in fata ta,iti vei vedea prezentul si cel mai important viitorul.
Nu mai fi acolo!Iti tipa prietenii in ureche!Intoarce-te aici cu noi si traieste vremurile noastre,caci altfel vei pierde totul.Tu iti revi,esti cu ei,dar cu o singura cadere a privirii in jos,incepi sa te scufunzi din nou in cele mai adanci ganduri din cauza carora cu greu iti menti respiratia la un ritm normal,iar frica incepe din nou sa faca parte din tine.