Lucru simplu

Prima banca din parc la stanga,o vei gasi acolo.Mereu sta uitandu-se la un pod care e deasupra lacului cel artificial,imaginandu-si cine stie ce lucruri.Cu o cafea mereu si o tigara fumegand in mana stanga,ea se uita de parca o data cu vantul de toamna ce ii atinge fata si mainile dezgolite si o raceste treptat si aduce cu el un miros proaspat de frunze uscate afundate in pamantul cel umed,o noua atitudine,o noua expresie,iar gandurile ei se vad cum zboara o data cu mirosul trecator si tarziu.
Dar ea e bine,e multumita si nu asteapta o zapada,ca o imbratisare sa o atinga si sa o apere,nu.Ea s-ar multumi doar cu un zambet,o privire adanca,o apreciere sincera,un mic respect si e tot ce ar face-o fericita,iar daca ai gresi,nu ar fi nimic ea te-ar fi iertat,doar ca poate a doua oara sa nu se repete.
Imi pare rau.Poate nu ar fi atat de bine sa se simta asa,mai in siguranta singura,dar stie ca pe ea insasi poate sa se bazeze,iar singura nu s-ar dezamagi pentru ca ar face totul,ce e mai bun pentru ea.
Multumesc inca e bine,mandra si cu privirea inainte,mai fura cate o privire in spate dar si atunci,cu cata smecherie.Lucrurile simple ii fac viata mai plina,mai bogata,vorbele sincere o fac mai rusinoasa,iar lacul,e pentru ea gramada de lacrimi pe care nu le varsa ci le pastreaza acolo,doar vazandu-le pentru a aprecia suferinta pe care ar putea sa o aiba si pe care o refuza cu atat nonsalanta.