Intr-un fotoliu statea ea invelita cu o patura albastra,televizorul aprins dar ea nu auzea si nu vedea nimic de acolo si cu o cana de ciocolata calda pe care cu amandoua maini o tinea,intr-un fel de parca ar vrea sa o stranga atat de tare pana s-ar sparge,iar mainile sa se umple de sange..,dar ea e mult prea ocupata osciland in capul ei doar doua chestiuni.
Sta nemiscata,ochii umpluti de lacrimi se pierd in imagini,in mintea ei trec mii de ganduri care o fac sa suspine,inchizandu-i mereu cate un vis cu el,inima da sa sara din piept sa isi faca dreptate,vrea iubire,nu singuratate,o doare pieptul atat de tare,dar ea doar cana o mai duce la gura,sorbind usor din ce i-a mai ramas.
Ratiunea o omoara,incapatanarea o indruma,pe suflet oricat de mult ar suferi il face sa taca,iar mintea o lasa sa mearga,sa ramana doar un vis in "a iubi" ,sa reuseasca sa citeasca o carte fara ca inima sa ii mai porunceasca ceva,iar ea sa isi poata continua drumul.Nu vrea pe nimeni,se vrea pe ea inapoi.
Sta nemiscata,ochii umpluti de lacrimi se pierd in imagini,in mintea ei trec mii de ganduri care o fac sa suspine,inchizandu-i mereu cate un vis cu el,inima da sa sara din piept sa isi faca dreptate,vrea iubire,nu singuratate,o doare pieptul atat de tare,dar ea doar cana o mai duce la gura,sorbind usor din ce i-a mai ramas.
Ratiunea o omoara,incapatanarea o indruma,pe suflet oricat de mult ar suferi il face sa taca,iar mintea o lasa sa mearga,sa ramana doar un vis in "a iubi" ,sa reuseasca sa citeasca o carte fara ca inima sa ii mai porunceasca ceva,iar ea sa isi poata continua drumul.Nu vrea pe nimeni,se vrea pe ea inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu