Suflet pierdut

Mainile ii inghetau,dar nu mai conta nemiscarea lor pentru ea.Toate lucrurile din jurul ei le asemana cu el,mereu era in mintea ei ajutand-o parca intr-un fel numai de ea stiu.Felul lui de a-i vorbi,era pentru ea un zambet,un calm,o atingere pe sufletul ei inghetzat."Te iubesc bah "sunt cuvintele lui cu care ea se trezeste mereu si ce o facea si mai puternica.Modul in care o lua de mana o facea sa fie mandra de el,asa cum era el,nebun,glumind si in mijlocul strazi si simtindu-se ei doi ,un intreg.

"Te rog nu-mi spune asta acum,am nevoie de tine,iti jur"..."Am nevoie doar de ochii tai,sa ii vad sclipind de fericire,am nevoie de sufletu tau sa simta cat de mult il iubesc,de atingerea ta sa-mi simta tragerea spre tine,de rasuflarea ta care ma incalzeste,de vobele tale care ma duc undeva departe,de...."...."-Nu.Pa!"...

Gandurile se opresc,totul stacneaza.Rasuflarea devine mai grea,durerea se amplifica iar ea izbucneste in lacrimi.Acel suflet ce credea in el,atat de mic cum era ardea in flacari acum,ardea in propia lui suferinta,numai de ea stiuta,vranda sa iasa afara.Stomacul gol,cu nici o senzatie de fluturazi zburand ,negasindu-si locul,cautand tot mai multe sentimente drage,acum ca niste albine care ii intepau intregul corp pe dinauntru si afara.Era cu ochii inchisi,stransi cu putere vrand sa dea totul inapoi,tinandu-si repiratia poate asa,va inceta sa simta durerea ce ii era invaluita in tot corpul,iar imaginea lui intrand in ceata si lasand-o pe ea din nou singura.

"Imi pare rau pentru toata lupta care ai dat-o si care ai crezut ca a fost in zadar,dar nu e asa.Nu iti imaginezi cat de mult apreciez si respect asta la tine,ca nu te-ai lasat...pana azi.Am fost mandra de tine si te-am iubit...si o voi mai face.Doar tu sti ce e in sufletul tau si ce se intampla in cealalalta parte a sufletului tau..."doar niste cuvinte scrise care se vor pierde intr-o firmitura de timp aruncata altundeva.

                                                                                          

                                                                                             10 !

Tacere (II)

Hmm...si iarasi e bine.E ea cu visurile ei,iubind vantul,mirosul anotimpului si vorbele dulci.Dorintele ce ii viziteaza gandurile si filmele ei.Doar ea ce poate schimba lumea ei,cu mainile gingase,atingand lucrurile preferate si soaptele ce ii invelesc trupul.

O imbratisare perfecta, "ca o nuca de cocos asemanata ",potrivita in umeri,maini,atat de calda si oferind atat de multa siguranta.Miile de cuvinte spuse,sterse de timp si amar se regaseau intr-o strangere de mana si un sarut pe obraz.Astepta la niste scari,lovita de vant,spulberand textele ce le avea sa le zica cand ar fi aparut el.Emotiile rupte si sacadate ranite de realism si un optimism doborat de acele fapte negandite parca.

Un vis aparte,o potrivire in ochi,in miscare,in vorbe.El stie cum e ea,cate simte,cum e,dar ea prea incapatanata pentru a intelege si a accepta realitatea dintre ei.Atat de mul il doreste pe el,incat orice ar face greseste,din frica pentru a nu gresi,iar el parca nu s-ar lasa din dragoste pentru ea citind ce simte si ideiile fiind leite celuilalt.

Frigul de fapt o incalzeste acum,simturile nu mai sunt,sufletul urla,gura-i tacuta iar ea nu se mai misca.In tacerea ei isi marturiseste secretele sufletului,pentru a nu le tipa lui.Neauzitul ei trebuia sa fie aur pentru el,ghicindu-i doar sclipirea ochiilor la intalnirea privirii lui.

Doar o ratzusca,un scrat din ice age cu o aluna si un sarut sincer au ramas adanc intiparite si atat de recente in minte.O parere de rau,din cauza neputintei de a fi refuzat,plecarea care afecteaza si acum,iar un te iubesc spus in nestire auzit doar in mintea lui.Doua stele raman la departare,dar totusi atat de aproape puternic stralucind una pentru alta. 

Zambet dat pe ascuns.

Ar fi vrut sa poata da totul inapoi,sa intoarca timpul,sa isi modifice trecutul doar cu un zambet si la greu de s-ar fi amagit cu acel suras,lucrurile sigur o faceau mai tare.Mai tare decat e acum,acum e doar ea incercand sa isi gaseasca si sa isi formeze un caracterul specific mentalitatii ei.

Mintea ei ii porunceste totul,ii comanda inclusiv sufetul pe care nu il lasa se sa azvarle in sentimente pure si nemaidescoperite de ea niciodata.Lucrurile care trebuia sa le faca dusa de val,ii erau oprite de ideii sufocante,realismul si sinceritatea cuvintelor,inclusiv o simpla atingerea...dar ea poate treptat,va invata sa isi stapaneasca gandurile si sa arate ce simte cu adevarat.Isi va arata partea cea puternica cum e ea intr-adevar celor ce trebuie,iar sufletu cald si afectuos celor apropiati.

Ar vrea sa priveasca cu incredere in aceea iubire ce o citea ea in romanele de dragoste,dar timpul si oamenii din jurul ei nu prea ii dovedesc ca exista in realitate,doar poate el,o va face sa simta de parca ar trai mai fericita si cu un zambet motivat in plus.

----dar pana la urma nimeni nu poate sa stie si sa cunoasca ce simti tu in adancul mintii tale inclusiv al sufletului tau,doar poate cu putina rabdare,comunicare si cunoastere vei putea arata celui interesat cum esti tu,adevarata sau adevaratul tu----

Un singur gand

O veste aspra o pune la pamant.Toate lucrurile ii trec prin cap si singura vinovata se crede ea,pentru ca nu a simtit ca cineva drag ei,mai mult din jumatatea din ce e ea,era rau.Mii de ganduri ii zburau prin cap,neatenta ii strangea bluza lui la piept,iar el nu stia cum sa o mai aline,el simtea ,dar ea nu.

Cu orice alt lucru incerca sa isi ocupe mintea,sa dezvolte o idee,sa se amuze pe ceva aberant,sa vorbeasca de mai multe subiecte deodata,orice numai sa scape de durere,sa incerce sa isi linisteasca inima si sa isi stapaneasca din rasputeri lacrimile.Nu era nimic atat de grav dar supararea ei,ca nu a simtit si ea necazul persoanei apropiate o facea geloasa pe sentimentele lui fata de ea.

Caldura sufleteasca si buna,atingerea lui ii era strapunsa pana in maduva oaselor ei,nu mai erau nevoie de cuvinte,buzele ardeau pe obraz,iar ea avea doar o singura intrebare..Oare daca nu simti tristetea unei persoane foarte importante din viata ta,asta ar insemna ca nu o iubesti sau ca nu o cunosti de-ajuns de bine?..dar ea era muta,doar cu luna se mai ingana.

Incet bratele lui o inconjoara si o strang la piept:"Totul va fi bine,doar sti ca iti sunt alaturi",o saruta pe frunte si calmul lui reusea sa o linisteasca.