Mainile ii inghetau,dar nu mai conta nemiscarea lor pentru ea.Toate lucrurile din jurul ei le asemana cu el,mereu era in mintea ei ajutand-o parca intr-un fel numai de ea stiu.Felul lui de a-i vorbi,era pentru ea un zambet,un calm,o atingere pe sufletul ei inghetzat."Te iubesc bah "sunt cuvintele lui cu care ea se trezeste mereu si ce o facea si mai puternica.Modul in care o lua de mana o facea sa fie mandra de el,asa cum era el,nebun,glumind si in mijlocul strazi si simtindu-se ei doi ,un intreg.
"Te rog nu-mi spune asta acum,am nevoie de tine,iti jur"..."Am nevoie doar de ochii tai,sa ii vad sclipind de fericire,am nevoie de sufletu tau sa simta cat de mult il iubesc,de atingerea ta sa-mi simta tragerea spre tine,de rasuflarea ta care ma incalzeste,de vobele tale care ma duc undeva departe,de...."...."-Nu.Pa!"...
Gandurile se opresc,totul stacneaza.Rasuflarea devine mai grea,durerea se amplifica iar ea izbucneste in lacrimi.Acel suflet ce credea in el,atat de mic cum era ardea in flacari acum,ardea in propia lui suferinta,numai de ea stiuta,vranda sa iasa afara.Stomacul gol,cu nici o senzatie de fluturazi zburand ,negasindu-si locul,cautand tot mai multe sentimente drage,acum ca niste albine care ii intepau intregul corp pe dinauntru si afara.Era cu ochii inchisi,stransi cu putere vrand sa dea totul inapoi,tinandu-si repiratia poate asa,va inceta sa simta durerea ce ii era invaluita in tot corpul,iar imaginea lui intrand in ceata si lasand-o pe ea din nou singura.
"Imi pare rau pentru toata lupta care ai dat-o si care ai crezut ca a fost in zadar,dar nu e asa.Nu iti imaginezi cat de mult apreciez si respect asta la tine,ca nu te-ai lasat...pana azi.Am fost mandra de tine si te-am iubit...si o voi mai face.Doar tu sti ce e in sufletul tau si ce se intampla in cealalalta parte a sufletului tau..."doar niste cuvinte scrise care se vor pierde intr-o firmitura de timp aruncata altundeva.
10 !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu