O veste aspra o pune la pamant.Toate lucrurile ii trec prin cap si singura vinovata se crede ea,pentru ca nu a simtit ca cineva drag ei,mai mult din jumatatea din ce e ea,era rau.Mii de ganduri ii zburau prin cap,neatenta ii strangea bluza lui la piept,iar el nu stia cum sa o mai aline,el simtea ,dar ea nu.
Cu orice alt lucru incerca sa isi ocupe mintea,sa dezvolte o idee,sa se amuze pe ceva aberant,sa vorbeasca de mai multe subiecte deodata,orice numai sa scape de durere,sa incerce sa isi linisteasca inima si sa isi stapaneasca din rasputeri lacrimile.Nu era nimic atat de grav dar supararea ei,ca nu a simtit si ea necazul persoanei apropiate o facea geloasa pe sentimentele lui fata de ea.
Caldura sufleteasca si buna,atingerea lui ii era strapunsa pana in maduva oaselor ei,nu mai erau nevoie de cuvinte,buzele ardeau pe obraz,iar ea avea doar o singura intrebare..Oare daca nu simti tristetea unei persoane foarte importante din viata ta,asta ar insemna ca nu o iubesti sau ca nu o cunosti de-ajuns de bine?..dar ea era muta,doar cu luna se mai ingana.
Incet bratele lui o inconjoara si o strang la piept:"Totul va fi bine,doar sti ca iti sunt alaturi",o saruta pe frunte si calmul lui reusea sa o linisteasca.
Un singur gand ne mai retine din a forma ceva frumos pentru o eternitate.Cuvintele nu mai au valoare,faptele nu mai exista,doar iubirea...oare?Totul ne desparte:distanta,viata,oamenii,poate si destinul.Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari,pentru ca sunt totul ce este in jurul tau:sunt departarea,sunt apusul si rasaritul,sunt noptile nedormite,milioanele de cuvine scrise din inima....Sunt totul si...totusi,nimic...Te rog sa ma ierti pt tot,iar daca nu poti te rog minte-ma!
RăspundețiȘtergere