O poveste fara de sfarsit...

Doi oameni ascunsi in linistea serii se priveau de la un colt al mesei la altu.Isi intalneau des priviriile dar nu reuseau sa isi vorbeasca.In piept se simteau bataile inimii tot mai adanci,iar in stomac "fluturasii" zburau de nebuni,nascandu-le milioane de placeri.Unul fiind mai timid ca altu,incercau sa se apropie tot mai mult simtind o atragere speciala,nemacunoscuta pana acum.

Totul miscandu-se atat de repede in jurul lor,ei totdeodata traind fiecare clipa atat de lent,de parca ar vrea sa nu se mai sfarseasca niciodata,ei ajung unul langa altu,atingandu-si corpurile intamplator.Capul ei usor se ridica spre ai gasi privirea,iar el vrajit de parfumul ei bajbaia cuvintele cele mai frumoase pe care putea sa i le zica.Usor propozitiile se adunau formand o conversatie placuta ,iar el se comporta cu ea de parca ar fi o floare neatinsa de nimeni.Lui ii era si frica de ai atinge buzele ei cele rosii umezite de dorinta,pentru a nu-i strica culoarea,naturaletea si a nu-i opri vorbele care putea sa i le zica.

Pentru ea,el,aparuse dintr-un infinit compus din toate lucrurile dorite de ea plus ceva mai mult,o stralucire aparte in care numai in el o vedea.Un respect dat ei purtat de o dragoste inexplicabila,o admiratie a frumosului,cu o atingere atat de calda si usoara,o alinare a vorbelor perfect pusa,un zambet dat in momentul potrivit si un om cautat in stele,aparut cand nimic nu o mai facea sa tresara.Parut un vis,amestecat cu unele drame,erau doar el si ea prinsi in vraja lor.

Sarutul dat cand indrazneala era pierduta in farmecul vazut in aer doar de ei,a fost amestecul poftelor cele mai doritoare cu fiorii dati de speranta frumosului iubit atingandu-i guritza infierbantata.Incredibil tot,decurgand perfect pana la ultima miscare a lui pentru ea,cu un drag aparte daruit ei,imbratisarea lor ii facu sa nu se mai dezlipeasca de atunci pana la somnul serii.Din acea clipa iubirea crestea,iar ei straluceau in alura celuilalt oferindu-si o caldura care nu avea sa se termine cat de curand.

...Vestea de a doua zi o pusese la pamant.El avea sa plece pentru cateva luni departe de ea,doua zile mai aveau la dispozitie pentru a-si oferi ce e mai bun,pentru a continua legatura dintre ei,pentru a nu se pierde niciodata.Zambetul nu ii mai era acelasi,dar el incerca prin bunatatea lui sa ii ridice moralu,sa o aline,sa ii simta pasiunea iar atingerea sa si-o imprime pe pielea ei pentru a nu putea sa il uite.Cuvintele umpleau golurile lasate de sarutari nesafarsite,privirile unul altuia nu se mai dezlipeau si doar dorinta de mai mult ii macinau.

Plecarea lui a facut-o sa verse lacrimi.Curajul nu isi mai avea loc,lipsa lui ii era simtita din aerul pe care il respira,din linistea care era acum un zgomot de doruri impletite in durere,o tristete din care nu isi mai gasea scapare fara el,un intreg care acum erau doua jumatati unite doar prin scris.

Acum "mi-e dor de tine "a ramas, un "te iubesc sincer si te vreau langa mine "ii uneste, "nu stiu de unde ai aparut,esti un inger pentru mine"ii adoarme,o distanta care ii face mai puternici in a iubi si mai slabi de dor.Se asteapta zi de zi sa se mai simta o data real,pentru a-si continua visul,pentru a fi doar el si ea alaturi mereu stransi in promisiunile facute din dragoste si pastrate mereu.

          P.S: special,R&M