Punct si de la capat !

"Iti pierzi timpul uitandu-te la ploaie si plangand fara incetare.I-ati o noua gura de aer si priveste spre viitor,pleaca din  gandurile in care esti acum,mai mult rau iti faci".Vorbele zburau catre ea dar ea nu le intelegea,privea in departare in speranta regasirii lui.Il astepta de zori la geam,cu o cana de cafea si cu pachetul de tigari langa ea.Nimic nu o misca,foamea se pierdea in golul din suflet,nevoia ochilor lui aparandu-i la fiecare sralucire sau batere a razelor de soare in fereastra,zgomotele o tresareau din amintiri iar poza din mana ei sifonandu-se tot mai tare la fiecare greseala a lui.Realitatea nu o mai stia iar trupurile de langa ea i se pareau straine.

 Greul adunat intr-o perioada ar fi trebuit sa se elibereze o data cu plecarea lui,dar ea tot mai multe neplaceri isi aduna si nici nu dorea scapare.Credinta ca acele clipe o identificau si mai erau ii provocau delir.Ii era mai urat a crede ca el,nu era ceea ce se arata,iubirea lor promisa a fi eterna si de nedezlegat era doar o chestiune de obisnuinta si satisfacerea dorintelor.Totul fiind pierdut la cateva intrebari puse sincer si cu atata maturitate.Placerea ei fiind distrusa instant la un cuvant negandit de el,aruncat aiurea stricand si ce-a mai penibila farama de fericire.Nimic nu se mai putea lega,el nu mai lasa,nu mai intelegea iar ea lasa si pierdea prea mult.Certurile continuu,o discutie cu un punct comun fiindu-le total absurd,iar intrecerea intre ei fiindu-le un dusman care ii ataca mereu.Nu mergea asa....se stia...ea stia,dar uita,ca il iubea asa cum era,intelegandu-l,gasindu-i mereu o scuza.

Tot ea fiind de vina la sfarsit,tot ea e mica si nu stie nimic.Aceiasi replica,dar el habar nu stia ce se ascundea in sufletul ei,nu mai era ascultator,interesat sa afle,rezolvand totul cu o despartire,o cale atat de simpla si lasha.Lacrimile ii curgeau pe obraz dar stia ca e cel mai bine pentru sufletul ei si de ciuda pentru tot timpul pierdut cu el in cautarea unei vorbe bune,calde,iubitoare asa cum trebuie,plansul ii rasuna si mai tare.Ar fi fost mai bine daca ea avea curajul de a o termina,dar dragostea pentru el era mai mare decat tot ce avea.

In fuga cu care plecase,a inteles totul.Inca mai are doua prietene care nu au parasit-o niciodata la greu si nici nu o vor face.Suferinta va disparea treptat daca va avea vointa si dorinta de a fi mai puternica,de a lasa totul sa fie o amintire si nu o rana mereu deschisa.

                                                                                   Pentru ea,A.B 

Soapte...

Inconjurata de o lume total straina,rasfatul unui suras disparea treptat.Cei care nu erau a ei simtea cum coatele lor o lovesc facandu-si loc in fatza luptand parca pentru o amintire pe care ei au iubit-o o data si care se sfarsesc lasand rani adanci.Cuprinsa de furie,depasindu-si toate limitele ,un gest o facu sa se piarda in multime si sa ajunga intr-un loc nou.

De multe ori in vis se pierdea intr-un spatiu unde nu exista timpul,iar acum il gasise.Erau ele,distrandu-se,lasand totul deoparte,savurand fiecare clipa,uitandu-si dorintele,lasand evenimentele sa se topeasca si sa se amestece intr-o stralucire de nuante indiscrete.Dar ea statea jos,uitandu-se agale in jur si furand deseori priviri cu 'el',cel care ii atrase atentia printr-o atitudine placuta,cu o vedere plina de taine si cu un farmec aparte de care ea era inebunita.

El o facea sa se piarda din fire,chiar daca la inceput ei doi isi vorbeau doar din priviri,nestiindu-se deloc unul pe celalalt,citindu-se din ochii intelesi si ascultati numai de ei.Intrebarile nu se auzeau dar raspunsurile veneau imbinate prin mimica,zambete sincere si mereu o prima atingere.Intelegerea dintre ei le-au dat speranta de mai mult,de vorbe usoare si de greutati ce se imprastiau in fum.Asteptarea ca el sa o mai priveasca si sa o uimeasca inca o data ii creea o placere ciudata,pana cand  o atingere o tresari,iar dorinta cea apasatoare i-au facut ca buzele arzatoare  sa se atinga savurandu-si setea de amor.

Fericirea citita in sclipirea ochiilor,iar legatura parca necunoscuta,cuceritoare si curioasa le realizase a doua intalnire care era doar pentru sufletele lor,stiuta doar de ei.

Vant...

Mirosul primaverii o atingea printr-o adiere calda,usoara,ce ii usca incet buzele umezi,obrajii facandu-i sa prinda o culoare mai vie,iar zambetul impreuna cu stralucirea ochilor ei sa readuca armonia unei fericiri simple.Culoarea parului batut de soare,ii era mai deschisa ca de obicei,creendu-i o aura nefireasca fiintei ei,iar suvitele pierdute din coada,zburdau neastamparate in jurul fetei.

Vocea ii era calma,pasii usori,atingerea mai sincera iar cu vorbele invelite in puterea ei de caracter.Curentul de aer simtit o schimba,simtul realitati o lovea,nelasand loc imaginatia pentru a se mai juca inca o data.Jalea disparea,facand loc gandurilor noi,care ii oprea rasuflarea si  isi construia un nou spatiu in inima ei.

Vantul ii era un nemarginit camp de relaxare pe care il vedea,simtea si pe care il credea.Amintiriile grele se ingramadeau in balonase de spuma pe care le spargea cand amanuntele grele nu le lasau sa se ridice in aer,disparand incet..Nefiresc cum,la fiecare spargere,vantul o invaluia din nou,dandu-i o senzatie de bine adaugandu-i forme fantastice care ii alcatuia caracteru discret.