Soapte...

Inconjurata de o lume total straina,rasfatul unui suras disparea treptat.Cei care nu erau a ei simtea cum coatele lor o lovesc facandu-si loc in fatza luptand parca pentru o amintire pe care ei au iubit-o o data si care se sfarsesc lasand rani adanci.Cuprinsa de furie,depasindu-si toate limitele ,un gest o facu sa se piarda in multime si sa ajunga intr-un loc nou.

De multe ori in vis se pierdea intr-un spatiu unde nu exista timpul,iar acum il gasise.Erau ele,distrandu-se,lasand totul deoparte,savurand fiecare clipa,uitandu-si dorintele,lasand evenimentele sa se topeasca si sa se amestece intr-o stralucire de nuante indiscrete.Dar ea statea jos,uitandu-se agale in jur si furand deseori priviri cu 'el',cel care ii atrase atentia printr-o atitudine placuta,cu o vedere plina de taine si cu un farmec aparte de care ea era inebunita.

El o facea sa se piarda din fire,chiar daca la inceput ei doi isi vorbeau doar din priviri,nestiindu-se deloc unul pe celalalt,citindu-se din ochii intelesi si ascultati numai de ei.Intrebarile nu se auzeau dar raspunsurile veneau imbinate prin mimica,zambete sincere si mereu o prima atingere.Intelegerea dintre ei le-au dat speranta de mai mult,de vorbe usoare si de greutati ce se imprastiau in fum.Asteptarea ca el sa o mai priveasca si sa o uimeasca inca o data ii creea o placere ciudata,pana cand  o atingere o tresari,iar dorinta cea apasatoare i-au facut ca buzele arzatoare  sa se atinga savurandu-si setea de amor.

Fericirea citita in sclipirea ochiilor,iar legatura parca necunoscuta,cuceritoare si curioasa le realizase a doua intalnire care era doar pentru sufletele lor,stiuta doar de ei.