"Iti pierzi timpul uitandu-te la ploaie si plangand fara incetare.I-ati o noua gura de aer si priveste spre viitor,pleaca din gandurile in care esti acum,mai mult rau iti faci".Vorbele zburau catre ea dar ea nu le intelegea,privea in departare in speranta regasirii lui.Il astepta de zori la geam,cu o cana de cafea si cu pachetul de tigari langa ea.Nimic nu o misca,foamea se pierdea in golul din suflet,nevoia ochilor lui aparandu-i la fiecare sralucire sau batere a razelor de soare in fereastra,zgomotele o tresareau din amintiri iar poza din mana ei sifonandu-se tot mai tare la fiecare greseala a lui.Realitatea nu o mai stia iar trupurile de langa ea i se pareau straine.
Greul adunat intr-o perioada ar fi trebuit sa se elibereze o data cu plecarea lui,dar ea tot mai multe neplaceri isi aduna si nici nu dorea scapare.Credinta ca acele clipe o identificau si mai erau ii provocau delir.Ii era mai urat a crede ca el,nu era ceea ce se arata,iubirea lor promisa a fi eterna si de nedezlegat era doar o chestiune de obisnuinta si satisfacerea dorintelor.Totul fiind pierdut la cateva intrebari puse sincer si cu atata maturitate.Placerea ei fiind distrusa instant la un cuvant negandit de el,aruncat aiurea stricand si ce-a mai penibila farama de fericire.Nimic nu se mai putea lega,el nu mai lasa,nu mai intelegea iar ea lasa si pierdea prea mult.Certurile continuu,o discutie cu un punct comun fiindu-le total absurd,iar intrecerea intre ei fiindu-le un dusman care ii ataca mereu.Nu mergea asa....se stia...ea stia,dar uita,ca il iubea asa cum era,intelegandu-l,gasindu-i mereu o scuza.
Tot ea fiind de vina la sfarsit,tot ea e mica si nu stie nimic.Aceiasi replica,dar el habar nu stia ce se ascundea in sufletul ei,nu mai era ascultator,interesat sa afle,rezolvand totul cu o despartire,o cale atat de simpla si lasha.Lacrimile ii curgeau pe obraz dar stia ca e cel mai bine pentru sufletul ei si de ciuda pentru tot timpul pierdut cu el in cautarea unei vorbe bune,calde,iubitoare asa cum trebuie,plansul ii rasuna si mai tare.Ar fi fost mai bine daca ea avea curajul de a o termina,dar dragostea pentru el era mai mare decat tot ce avea.
In fuga cu care plecase,a inteles totul.Inca mai are doua prietene care nu au parasit-o niciodata la greu si nici nu o vor face.Suferinta va disparea treptat daca va avea vointa si dorinta de a fi mai puternica,de a lasa totul sa fie o amintire si nu o rana mereu deschisa.
Pentru ea,A.B
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu