O poveste fara de sfarsit...

Doi oameni ascunsi in linistea serii se priveau de la un colt al mesei la altu.Isi intalneau des priviriile dar nu reuseau sa isi vorbeasca.In piept se simteau bataile inimii tot mai adanci,iar in stomac "fluturasii" zburau de nebuni,nascandu-le milioane de placeri.Unul fiind mai timid ca altu,incercau sa se apropie tot mai mult simtind o atragere speciala,nemacunoscuta pana acum.

Totul miscandu-se atat de repede in jurul lor,ei totdeodata traind fiecare clipa atat de lent,de parca ar vrea sa nu se mai sfarseasca niciodata,ei ajung unul langa altu,atingandu-si corpurile intamplator.Capul ei usor se ridica spre ai gasi privirea,iar el vrajit de parfumul ei bajbaia cuvintele cele mai frumoase pe care putea sa i le zica.Usor propozitiile se adunau formand o conversatie placuta ,iar el se comporta cu ea de parca ar fi o floare neatinsa de nimeni.Lui ii era si frica de ai atinge buzele ei cele rosii umezite de dorinta,pentru a nu-i strica culoarea,naturaletea si a nu-i opri vorbele care putea sa i le zica.

Pentru ea,el,aparuse dintr-un infinit compus din toate lucrurile dorite de ea plus ceva mai mult,o stralucire aparte in care numai in el o vedea.Un respect dat ei purtat de o dragoste inexplicabila,o admiratie a frumosului,cu o atingere atat de calda si usoara,o alinare a vorbelor perfect pusa,un zambet dat in momentul potrivit si un om cautat in stele,aparut cand nimic nu o mai facea sa tresara.Parut un vis,amestecat cu unele drame,erau doar el si ea prinsi in vraja lor.

Sarutul dat cand indrazneala era pierduta in farmecul vazut in aer doar de ei,a fost amestecul poftelor cele mai doritoare cu fiorii dati de speranta frumosului iubit atingandu-i guritza infierbantata.Incredibil tot,decurgand perfect pana la ultima miscare a lui pentru ea,cu un drag aparte daruit ei,imbratisarea lor ii facu sa nu se mai dezlipeasca de atunci pana la somnul serii.Din acea clipa iubirea crestea,iar ei straluceau in alura celuilalt oferindu-si o caldura care nu avea sa se termine cat de curand.

...Vestea de a doua zi o pusese la pamant.El avea sa plece pentru cateva luni departe de ea,doua zile mai aveau la dispozitie pentru a-si oferi ce e mai bun,pentru a continua legatura dintre ei,pentru a nu se pierde niciodata.Zambetul nu ii mai era acelasi,dar el incerca prin bunatatea lui sa ii ridice moralu,sa o aline,sa ii simta pasiunea iar atingerea sa si-o imprime pe pielea ei pentru a nu putea sa il uite.Cuvintele umpleau golurile lasate de sarutari nesafarsite,privirile unul altuia nu se mai dezlipeau si doar dorinta de mai mult ii macinau.

Plecarea lui a facut-o sa verse lacrimi.Curajul nu isi mai avea loc,lipsa lui ii era simtita din aerul pe care il respira,din linistea care era acum un zgomot de doruri impletite in durere,o tristete din care nu isi mai gasea scapare fara el,un intreg care acum erau doua jumatati unite doar prin scris.

Acum "mi-e dor de tine "a ramas, un "te iubesc sincer si te vreau langa mine "ii uneste, "nu stiu de unde ai aparut,esti un inger pentru mine"ii adoarme,o distanta care ii face mai puternici in a iubi si mai slabi de dor.Se asteapta zi de zi sa se mai simta o data real,pentru a-si continua visul,pentru a fi doar el si ea alaturi mereu stransi in promisiunile facute din dragoste si pastrate mereu.

          P.S: special,R&M

O senzatie suparatoare...

Tacuta trecea strada,acoperita de un alb puternic si stransa la brat de o prietena.Linistea se prelungea spre o cautare a gandurilor si a unor sentimente mai bune.Ele stiau ca ea nu e atat de bine,dar continuau sa o sustina prin lucrurile de zi de zi,cu cateva glume ,cu o cafea calda si cu un ajutor interminabila.Ea le simtea atat de aproape si nu stia cum sa isi aranjeze cuvintele pentru a le multumi pentru tot sprijinul si iubirea acordata.Numai ele stiau cum e ea,adevarata ea cu simturile ei,cu arta,cu ochii ei priviti in acel mod care exprima tot.

Ea se simtea acum atat de goala,incercand mereu sa dezvolte ideiile din jur,obiceiurile,privirile,atingerile,vorbele...in capul ei era o intoarcere a timpului si a tuturor lucrurilor.Nimic din ce a fost nu va mai fi,noi nu vom mai fi la fel iar ea,niciodata.Se juca cu degetele,cu parul invatand parca sa aprecieze lucrurile si mai mici,mai neimportante,vorbind parca mai mult,cerand ajutor mai des,dar pastrandu-si un mister,un secret al ei ascuns printre toate.Linistea ii stia toate secretele,oglinda ii era un sustinator al ei,mainile o opreau sa mai vorbeasca iar ochii incetau sa mai planga pentru nimic.

Pentru mare ea mai spera,sa mai poate pluti pe apa spre o speranta,pentru a simti nisipul cald pe picioare care ii va arata ca totul e real,nu acum,pe frigul greu al serii,pe o ninsoare neasteptata care o duce inapoi.Mirosul frigului o face sa se simta din nou singura,neputand sa ii fie alaturi unei persoane iubite,sa se imbratiseze si pentru caldura buzelor sa ii fie  de ajuns pe obrazul ei.

Suflet pierdut

Mainile ii inghetau,dar nu mai conta nemiscarea lor pentru ea.Toate lucrurile din jurul ei le asemana cu el,mereu era in mintea ei ajutand-o parca intr-un fel numai de ea stiu.Felul lui de a-i vorbi,era pentru ea un zambet,un calm,o atingere pe sufletul ei inghetzat."Te iubesc bah "sunt cuvintele lui cu care ea se trezeste mereu si ce o facea si mai puternica.Modul in care o lua de mana o facea sa fie mandra de el,asa cum era el,nebun,glumind si in mijlocul strazi si simtindu-se ei doi ,un intreg.

"Te rog nu-mi spune asta acum,am nevoie de tine,iti jur"..."Am nevoie doar de ochii tai,sa ii vad sclipind de fericire,am nevoie de sufletu tau sa simta cat de mult il iubesc,de atingerea ta sa-mi simta tragerea spre tine,de rasuflarea ta care ma incalzeste,de vobele tale care ma duc undeva departe,de...."...."-Nu.Pa!"...

Gandurile se opresc,totul stacneaza.Rasuflarea devine mai grea,durerea se amplifica iar ea izbucneste in lacrimi.Acel suflet ce credea in el,atat de mic cum era ardea in flacari acum,ardea in propia lui suferinta,numai de ea stiuta,vranda sa iasa afara.Stomacul gol,cu nici o senzatie de fluturazi zburand ,negasindu-si locul,cautand tot mai multe sentimente drage,acum ca niste albine care ii intepau intregul corp pe dinauntru si afara.Era cu ochii inchisi,stransi cu putere vrand sa dea totul inapoi,tinandu-si repiratia poate asa,va inceta sa simta durerea ce ii era invaluita in tot corpul,iar imaginea lui intrand in ceata si lasand-o pe ea din nou singura.

"Imi pare rau pentru toata lupta care ai dat-o si care ai crezut ca a fost in zadar,dar nu e asa.Nu iti imaginezi cat de mult apreciez si respect asta la tine,ca nu te-ai lasat...pana azi.Am fost mandra de tine si te-am iubit...si o voi mai face.Doar tu sti ce e in sufletul tau si ce se intampla in cealalalta parte a sufletului tau..."doar niste cuvinte scrise care se vor pierde intr-o firmitura de timp aruncata altundeva.

                                                                                          

                                                                                             10 !

Tacere (II)

Hmm...si iarasi e bine.E ea cu visurile ei,iubind vantul,mirosul anotimpului si vorbele dulci.Dorintele ce ii viziteaza gandurile si filmele ei.Doar ea ce poate schimba lumea ei,cu mainile gingase,atingand lucrurile preferate si soaptele ce ii invelesc trupul.

O imbratisare perfecta, "ca o nuca de cocos asemanata ",potrivita in umeri,maini,atat de calda si oferind atat de multa siguranta.Miile de cuvinte spuse,sterse de timp si amar se regaseau intr-o strangere de mana si un sarut pe obraz.Astepta la niste scari,lovita de vant,spulberand textele ce le avea sa le zica cand ar fi aparut el.Emotiile rupte si sacadate ranite de realism si un optimism doborat de acele fapte negandite parca.

Un vis aparte,o potrivire in ochi,in miscare,in vorbe.El stie cum e ea,cate simte,cum e,dar ea prea incapatanata pentru a intelege si a accepta realitatea dintre ei.Atat de mul il doreste pe el,incat orice ar face greseste,din frica pentru a nu gresi,iar el parca nu s-ar lasa din dragoste pentru ea citind ce simte si ideiile fiind leite celuilalt.

Frigul de fapt o incalzeste acum,simturile nu mai sunt,sufletul urla,gura-i tacuta iar ea nu se mai misca.In tacerea ei isi marturiseste secretele sufletului,pentru a nu le tipa lui.Neauzitul ei trebuia sa fie aur pentru el,ghicindu-i doar sclipirea ochiilor la intalnirea privirii lui.

Doar o ratzusca,un scrat din ice age cu o aluna si un sarut sincer au ramas adanc intiparite si atat de recente in minte.O parere de rau,din cauza neputintei de a fi refuzat,plecarea care afecteaza si acum,iar un te iubesc spus in nestire auzit doar in mintea lui.Doua stele raman la departare,dar totusi atat de aproape puternic stralucind una pentru alta. 

Zambet dat pe ascuns.

Ar fi vrut sa poata da totul inapoi,sa intoarca timpul,sa isi modifice trecutul doar cu un zambet si la greu de s-ar fi amagit cu acel suras,lucrurile sigur o faceau mai tare.Mai tare decat e acum,acum e doar ea incercand sa isi gaseasca si sa isi formeze un caracterul specific mentalitatii ei.

Mintea ei ii porunceste totul,ii comanda inclusiv sufetul pe care nu il lasa se sa azvarle in sentimente pure si nemaidescoperite de ea niciodata.Lucrurile care trebuia sa le faca dusa de val,ii erau oprite de ideii sufocante,realismul si sinceritatea cuvintelor,inclusiv o simpla atingerea...dar ea poate treptat,va invata sa isi stapaneasca gandurile si sa arate ce simte cu adevarat.Isi va arata partea cea puternica cum e ea intr-adevar celor ce trebuie,iar sufletu cald si afectuos celor apropiati.

Ar vrea sa priveasca cu incredere in aceea iubire ce o citea ea in romanele de dragoste,dar timpul si oamenii din jurul ei nu prea ii dovedesc ca exista in realitate,doar poate el,o va face sa simta de parca ar trai mai fericita si cu un zambet motivat in plus.

----dar pana la urma nimeni nu poate sa stie si sa cunoasca ce simti tu in adancul mintii tale inclusiv al sufletului tau,doar poate cu putina rabdare,comunicare si cunoastere vei putea arata celui interesat cum esti tu,adevarata sau adevaratul tu----

Un singur gand

O veste aspra o pune la pamant.Toate lucrurile ii trec prin cap si singura vinovata se crede ea,pentru ca nu a simtit ca cineva drag ei,mai mult din jumatatea din ce e ea,era rau.Mii de ganduri ii zburau prin cap,neatenta ii strangea bluza lui la piept,iar el nu stia cum sa o mai aline,el simtea ,dar ea nu.

Cu orice alt lucru incerca sa isi ocupe mintea,sa dezvolte o idee,sa se amuze pe ceva aberant,sa vorbeasca de mai multe subiecte deodata,orice numai sa scape de durere,sa incerce sa isi linisteasca inima si sa isi stapaneasca din rasputeri lacrimile.Nu era nimic atat de grav dar supararea ei,ca nu a simtit si ea necazul persoanei apropiate o facea geloasa pe sentimentele lui fata de ea.

Caldura sufleteasca si buna,atingerea lui ii era strapunsa pana in maduva oaselor ei,nu mai erau nevoie de cuvinte,buzele ardeau pe obraz,iar ea avea doar o singura intrebare..Oare daca nu simti tristetea unei persoane foarte importante din viata ta,asta ar insemna ca nu o iubesti sau ca nu o cunosti de-ajuns de bine?..dar ea era muta,doar cu luna se mai ingana.

Incet bratele lui o inconjoara si o strang la piept:"Totul va fi bine,doar sti ca iti sunt alaturi",o saruta pe frunte si calmul lui reusea sa o linisteasca. 

Stelele si un licurici

Fericirea ei acum apartine altcuiva.Incet ea incearca sa priveasca inainte,lasand timpul trecut in spate.Prezentul se imbina atat de frumos cu toate dorintele ei,savurand si necrezand tot ce i se intampla.Pentru a avea toate astea,normal ea a renuntat la ceva.La asteptarea unei stele care ii promitea mult prea multe,nerealizand nici ce-a mai mica cerinta,iar ea ca licurici avea nevoie de inca o lumina de ai fi aproape,de a lumina mai tare.

Steaua pierea in lumina de dimineata,iar ea ramanea cu speranta ca totusi ii va fi aproape ,dar nu era asa.Avea nevoie de cineva fara sa dispara in momentele cele mai calde si senine in special ca era acea magic care nu trebuia sa aiba un sfarsit atat de tragic.

Au urmat pentru licurici zile innorate si seri fara nici o stea pe cerul ei atunci cand ea le cauta alinarea,iar cand a fost prea tarziu si steaua a cautat-o,vremea se racise,licuriciul statea numai la caldura in casa fara sa se mai oboseasca sa caute ceva ce stia ca nu se mai imbina.

Acum a gasit un baiat care o poate face multumita,care ii e aproape si o alina cum poate el mai bine.Trecutul cade spre un gol amestecat cu praf de stele iar nici un cuvant nu mai poate ridica steaua unde era inainte pentru ea.

 

burial-archangel