Tu esti?

Spiritul Craciunului se simtea de dinainte cu o saptamana.Oamenii ingrijorati hoinarind prin oras,stresati de bani,cadouri,mancare se observau de la distanta dupa graba si miscarile lor aeriane.Dar el statea zambind,multumit parca si cu o privire primita de la ea.Timpul nu mai exista pentru ei,erau doar el si ea.

Zapada si frigul nu faceau parte din ei,ei se incalzeau cu caldura unui altuia,iar stransul de mana era o explozie ce se raspandea in tot corpul.Ochii lui mici ascundeau atat de multe si pe atat de mult erau cititi de ea.Miile lui de promisiuni si dedicatii erau pentru ea niste fragmente din vise pe care nu ar putea sa le dea crezare,dar timpul le dovedea.

 Pasiunea si slipirea stau ascunse in adancul ochiilor si doar ei dau drumul putin cate putin din ea pentru a nu se avanta prea repede.Numai ei stiu in sufletul lor cate se ascund si daruirea lor cat de mare e.Dar oare asa e?Momentele arata asta dar timpul va putea sa intoarca sau sa dezvolte sentimentele care treptat cresc si ajung din ce in ce mai departe.

Dar zambetul lui o face fericita,atingerea calda o face sa isi arate bunatatea,iar el o face sa straluceasca ca un pumn adunat de diamate...

Naomi - Anybody here

Somnifer

Fulgii de nea se aseaza pe paltonul ei negru,legat cu un cordon facut fundita.Capul dezgolit,cu parul prins in coada astupat de fularul ei cel colorat o face sa para lipsita de reactie.Ea sta nemiscata intr-un loc de joaca pentru copii.Doar sta si se uita in jurul ei,incet stergandu-si fulgii de pe bretonul care de la vant ii acoperea privirea.

In capul ei trec momentele petrecute acolo cu prietenii ei,ai carui sprijin acum nu il mai are.Cade in amintirile ei,momentele amuzante sau cele triste cand nu puteai sa scoti un cuvant din cauza socului primit.Ii e dor de acele clipe,dar stie ca iarna va pleca si va trece din nou intr-un nou anotimp,intr-o perioada mai calda asa cum va trece si peste aceste renasteri ale timpului trecut.

Da sa se miste din loc,dar se opreste nevrand sa isi iasa din minti,ramanand intr-un somn in care daca s-ar trezi fulgii iar da caldura iar timpul va fi mai cald decat cel in care ea a raman blocata.Somnul e lung iar timpul neinfinit.

Lhasa de Sela - Soon this space will be too small

"Niciodata nu te voi trada de tot,desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas.Cand te-am urat, nu te-am putut uita.Te-am refuzat ,ca sa te schimbi.Te-am blestemat, ca sa suport sa fiu fara tine.Te-am chemat si nu ai venit,am urlat si nu mi-ai zambit,am fost trista si nu m-ai mangaiat.Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile.Desert ai fost rugamintilor mele.Ucis-am in gand intaia clipa a vietii si fulgerat-am inceputurile tale.Dar recunoscator iti e sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el si nimeni altu;recunoscator pentru acea intalnire,de nimeni aflata;acea intalnire nu se uita ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere,inverzeste pustiurile,indulceste lacrimile si insenineaza singuratati.Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare.Jur pe tot ce am mai sfant:pe zambetul tau..."

                      (Emil Cioran-Amurgul gandurilor)

Andain - You Once Told Me

Scari..

Aerul rece o cuprindea,iar mirosul specific iernii o facea sa isi aminteasca de perioadele cu zapada,cand sarea si se juca alaturi de prieteni.Dupa un timp frigul acela ii amintea de el,amestecat cu parfumul lui care atunci cand il simtea sangele ii pompa mai tare si nu ii mai era frig,ci doar dor...

Acum i-a ramas doar aerul simplu,cu care  se invaluie in asteptarea mirosului lui.Il vrea langa ea sa o imbratiseze tare si sa o uimeasca mereu cu cate o vorba spusa exact in momentul potrivit.Scarile de la farmacie sunt cele mai triste file de amintiri din capul ei,e tot ce si-a vazut ea atunci in fatza,in urmatorul viitorul ei fiind cu el,iar momentul plecarii lui ii rupe si acum o bucata din sufletul.Atunci el era el si ea era ea cu bune si rele ei erau doi.

Dar ea stie ca intr-o zi,se va mai intalni cu acel parfum,cu acele scari si va incerca sa faca tot ce e mai bun din clipa aia.Ii va zambi sincer si ii va sopti cat de dor i-a fost de el ,nu il va lasa sa mai plece si daca ar fi iarna sigur s-ar bate in zapada,jucandu-se in lipsa celor ce au pierdut.

sade - by your side

Zambet.

S-a trezit dupa un somn lung,care dupa ea nu avea sa se termine.Fusese prinsa in capcana,unde a uitat sa simta si sa traiasca cu adevarat.Era tacere in sufletul ei,gandurile i-au pus stapanire,determinand-o sa analizeze si sa nu savureze clipa care ii era atat de draga fiindu-i o invaluire de brize acompaniate de sunetul marii.
Impiedicandu-se de o nuca de cocos cazuta pe nisip,a putut sa o crape cat de putin si sa soarba seva ce-a dulce hranind-o destul sa poate trai acel sentiment de teama ca daca nu va merge mai departe nu va mai putea gusta ceva bun.

Multe promisiuni,mai multe dorinte,idei,vise...totul pentru o scanteie,pentru mai mult si bine.O mica parte din viata ei,facuta de ea,care acum trece in trecut cu fiecare clipire,lasand-o sa guste toate momentele iubite fiind purtata de valul creat de ea si uitand sa priveasca inapoi .

Etro Anime - LEt it Go

Scantei

Luminile de pe marginea drumului de la viteza cu care trecea pe langa,parca se unea si formau o linie de foc,care o ardea pe pupile si o facea sa clipeasca mai rar si mai rar si mai rar..Din tot ce o inconjurau totul s-a format intr-un contrast de alb si negru,in care lumina ii era stapan,dar ea in negru vrea sa se ascunda.

Ea parca vorbea cu intunericul,stiind de tot ce o doare,tot ce era tainic in sufletul ei,simtind linistea,dorinta,fericirea.Lumina parca o urmarea si o tragea spre ea,vrand sa o acopere de tot ce tine de visarea.

Mii de ganduri,de blituri ii se rotesc prin cap.Dorinta de mai mult o tine aici,e constienta de ce vrea,dar oare de ce si simte?sau poate sunt doar niste lucruri de care ea nu vrea sa le stie sensul,sentimentu.

E doar in ea,cu luminiile ei,izbucnite din vid,unite cu starea ei mintala imbinata cu dramele ei.

Comoara scumpa

Gandurile rele se spulbera pe vant,totul devine mai calm,mai usor iar zambetul ei te duce undeva departe intr-o lume mai calda.Te schimba in bine,facandu-ti mai usor timpul care e un cosmar al fiintei umane,daruindu-ti toate placeriile,afisand mereu aceiasi fatza neamestecata cu minciunile,tradarile pamantesti.

E doar ea,regina pe tabla ta de sah cauzatoare de toate miscarile pe care le faci tu in scopul apararii cat si traiului cat mai curgator printre restu de piese care nu vor ajunge nicodata la nivelul ei.

E unica de o non-culoare,iar pentru ea ai fost in stare sa lupti chiar cu un pion,cu o firmitura de speranta,cu ce aveai tu mai slab,pana la capat unde te astepta ea rasplatindu-te pentru toata dragostea ta ce ii i-o porti.

                                                                       regina(Maria)va fi mereu aproape 

                                                                  de regele ei(Emil)-pentru un adevarat prieten

Departe

Ieri a fost strapunsa de un gand amar care a inceput sa ii fie stapan pe toata fiinta,iar o cumplita disperare a prabusit-o la pamant.A cazut infranta de durere si venin,izbucnind intr-un plans incins...

Cum se poate sa pierzi totul intr-o clipa?Vise,planuri,ani,poze adunate intr-un film care ar fi alcatuit o viata...o viata cu melodiile ei placute,usoare,ritmatice,nebunesti,triste,grele,blande,pline de dragoste,lucruri facute de tine,de mai multi,impreuna...s-au ars ,au disparut intr-o noapte neagra si nimic nu le va mai aduce inapoi ci poate doar treptat vor aparea niste copii,dar care nu se vor compara deloc cu ceea ce a fost si ce conta pentru ea.
Ideile ii fug prin cap,suspinand isi musca buzele ei moi care ardeau,lasandu-si lacrimile sa curga pe obrajii mancati de timp,ochii umpluti de ardoare si prin care se vede cum isi devasteaza viata interioara o arata ascunsa si muta.Nimic nu o mai misca acum,spre trecut priveste cu gandurile umbrite de dor....

Timpuriu

E mult prea tarziu ca ea sa se ascunda,sa se rataceasca in ceata de dimineata si sa simta aerul rece si proaspat inegalabil de toamna care usor aduce si un fior de iarna,atingandu-i doar chipul iar nasucul ei colorandu-se intr-un rosu rusinos.

A intarziat.A pierdut timpul acela si iat-o acum,in dupa-amiaza,cu un soare pe cer care parca ar juca de-a v-ati ascunselea,iar cand ar aparea dupa norii plini si gri nici atunci un strop de caldura nu ar oferi ci doar o amagire pentru cei ce s-ar fi asteptat la ceva mai mult.

E un alt miros.A bine?A rau?Nu isi poate da seama deuarece ea negasindu-si rolul de dimineata,acum doar o cafea o mai alinta,savurand mirosul si gustul ei parca fiind pentru prima oara.

Dar ziua urmatoare e o noua zi,atunci va putea gasi acea dimineata si va incerca poate chiar sa indrazneasca a dansa cu frunzele cazute la pamant si adunate intr-o gramada de culori calde .

O picatura intr-un ocean

Ciudat cum totul in jurul ei se rezuma la un moment de fericire,care nu ar cuprinde 1+1.Se hraneste cu acea clipa in care timpul se opreste,totul prinde culoare si caldura,fata se lumineaza de o nevinovatie incurajata cu o stralucire a ochiilor,semanand izbitor cu reflectarea apusului in marea care te invaluie si te racoreste in zilele caniculare de vara.

Totul e mai bun pentru ea,totul in afara de "iubirea"care ar trebui sa o simta,sa se ajute cu ea.Restul o face mai increzatoare,mai puternica,mai plina de ambitie si mai placuta in atingerea unor cuvinte.Singuratatea ii da forta pentru a-si continua libertatea....dorintele pentru viitor.

"E mai bine decat sa te complici si sa ii complici pe alti !"afirma ea,cu o multumire si o relaxare,parca si-ar fi luat un imens bolovan de pe suflet.Ea se simte bine asa,cu gandurile ei,macinandu-i treptat zilele si adancindu-se intr-o stare de raceala si in totala lipsa de increderea in "arta de a iubi".

Segment...

Timpul nu mai avea rabdare,ea una credea asta,iar suferinta a inceput sa-i apara in suflet.Dusmani bizari din mintea ei se lupta cu sufletul pur,curat pregatit mereu pentru o noua iubire,in scopul asa zise-i "libertati rationale"in care inima ei sa nu fie ocupata de nimeni brut care ar putea sa o distruga,arzand-o in cuvintele si gesturile lui,pasiunile si revarsarile ei pentru el si pentru ceea ce ii inconjoara.
Sufletul ei soarbe timpul prezent prin ce a fost o data,uitand de viitor ce ar fi mai important si traind mereu gandindu-se si incercand sa gaseasca o explicatie al tuturor suferintelor...dar cu cat cugeta mai mult,cu atat luciditatea ei se pierde.
Regretul de a nu fi invatat din trecut si a trece inca o data prin aceiasi situatie,ar face-o pe ea sa isi piarda din fire,iar timpul pentru ea ar pierde intr-un totul adevarata notiune si va fi deveni doar un cosmar in care ar trebui sa aleaga,ori alege sa se stinga o data cu el,ori sa se trezeasca si sa infrunte prezentul.

Gol

Te doresc langa mine asa cum un copil isi doreste jucaria inapoi...te vreau asa cum un om in desert isi vrea sticla de apa...iti simt lipsa asa cum 2 indragostiti simt lipsa stelelor pe cer noaptea...mi-e dor de atingerea ta asa cum unei persoane ii e dor de caldura razelor de soare...m-as darui tie intr-un totul cum se scalda o scoica in apa marii...mi-as dedica viata tie cum nimeni nu ar face-o...si te-as iubi cum numai eu si tu ai fi putut simti-o...

Lucru simplu

Prima banca din parc la stanga,o vei gasi acolo.Mereu sta uitandu-se la un pod care e deasupra lacului cel artificial,imaginandu-si cine stie ce lucruri.Cu o cafea mereu si o tigara fumegand in mana stanga,ea se uita de parca o data cu vantul de toamna ce ii atinge fata si mainile dezgolite si o raceste treptat si aduce cu el un miros proaspat de frunze uscate afundate in pamantul cel umed,o noua atitudine,o noua expresie,iar gandurile ei se vad cum zboara o data cu mirosul trecator si tarziu.
Dar ea e bine,e multumita si nu asteapta o zapada,ca o imbratisare sa o atinga si sa o apere,nu.Ea s-ar multumi doar cu un zambet,o privire adanca,o apreciere sincera,un mic respect si e tot ce ar face-o fericita,iar daca ai gresi,nu ar fi nimic ea te-ar fi iertat,doar ca poate a doua oara sa nu se repete.
Imi pare rau.Poate nu ar fi atat de bine sa se simta asa,mai in siguranta singura,dar stie ca pe ea insasi poate sa se bazeze,iar singura nu s-ar dezamagi pentru ca ar face totul,ce e mai bun pentru ea.
Multumesc inca e bine,mandra si cu privirea inainte,mai fura cate o privire in spate dar si atunci,cu cata smecherie.Lucrurile simple ii fac viata mai plina,mai bogata,vorbele sincere o fac mai rusinoasa,iar lacul,e pentru ea gramada de lacrimi pe care nu le varsa ci le pastreaza acolo,doar vazandu-le pentru a aprecia suferinta pe care ar putea sa o aiba si pe care o refuza cu atat nonsalanta.

Tacere

Intr-un fotoliu statea ea invelita cu o patura albastra,televizorul aprins dar ea nu auzea si nu vedea nimic de acolo si cu o cana de ciocolata calda pe care cu amandoua maini o tinea,intr-un fel de parca ar vrea sa o stranga atat de tare pana s-ar sparge,iar mainile sa se umple de sange..,dar ea e mult prea ocupata osciland in capul ei doar doua chestiuni.
Sta nemiscata,ochii umpluti de lacrimi se pierd in imagini,in mintea ei trec mii de ganduri care o fac sa suspine,inchizandu-i mereu cate un vis cu el,inima da sa sara din piept sa isi faca dreptate,vrea iubire,nu singuratate,o doare pieptul atat de tare,dar ea doar cana o mai duce la gura,sorbind usor din ce i-a mai ramas.
Ratiunea o omoara,incapatanarea o indruma,pe suflet oricat de mult ar suferi il face sa taca,iar mintea o lasa sa mearga,sa ramana doar un vis in "a iubi" ,sa reuseasca sa citeasca o carte fara ca inima sa ii mai porunceasca ceva,iar ea sa isi poata continua drumul.Nu vrea pe nimeni,se vrea pe ea inapoi.

Ceata

O dupa-amiaza nici chiar atat de reusita,primul tren pierdut,la al doilea ea a ajuns cu 2 ore mai repede,era clar ca nu vrea sa Il piarda.Afara frig,ea se incalzea cu o cafea,o tigara din care abia tragea cu mainile ei inghetate si gandul la el parca o incalzea pe dinauntru fiindu-i mai bine. Cu mainile inghetate ,usor da drumu la fum ,incalzindu-si mainile pe paharu de cafea ,cineva intreaba''scuza-ma ai un foc?''
Si era EL,el pe care ea il astepta atata timp,dar el nu o recunoaste si respectos ii multumeste si pleaca...

Ea se duce dupa el prinzandu-l incet de mana lui rece oprindu-l pentru ai mai fura inca o privire macar:ea stie ca el e....dar el nu vrea sa o stie,pentru asta ea ii da un simplu sarut pe obraz si pleaca urcandu-se in tren si...nici unul nu s-au mai uitat in spate la tot ce a fost.......frumos sau bun cum stiau ca erau a lor.

Facandu-si loc printe lume ea intra in compartiment

isi pune bagajul si lucrurile si se aseaza langa geam.Respiratia ei topeste florile de gheatza de pe geamul batranului tren si cu gandul la el ea cade intr-un vis cu lacrimi in ochii ea isi jura ca nu se va mai gandi la el si stie ca ea pt el nu inseamna nimic si usor isi sterge lacrimiile ce ii curg pe obraz si deodata trenu se misca si jura oricat de greu i-ar fi pentru ce i-a facut el,ea nu il va ierta si il va uita

Auzind in departare sunetul infernal al trenului ea isi scoate o revista(IOANA)si incepe sa completeze un rebus care deja e completat pe jumate si plin de mazgalituri,deodata se deschide usa compartimentului si....

El... zambind in usa,acelas zambet pervers si in acelas timp dragalas...



Amandoi.

Jumatate tu,jumatate el

Azi e fericire.El e cu tine imbunatatindu-ti ziua,ti-o face mai viu colorata,mai calma in sufletul tau pentru ca e acolo,cu tine.L-ai visat multe seri,fiind cu tine,luandu-te in brate,pupandu-te usor pe frunte,iar cand nu mai puteai de dorul lui sau cand din vro prostioara de a voastra v-ati fi certat,tu nu puteai sa dormi si inchizand ochii,in intunericul tau simteai de parca aveai un zid in fata,erai intr-o mica cutie care se tot micsora,iar tu incercai din rasputeri sa respiri lungindu-ti parca gatul in sus pentru acea gura de aer.Rapid te trezeai,luai telefonul,il sunai si vorbeati,lamureati,va iubeati si incet tu adormeai cu inima impacata,visand din nou la el.
Astazi e aici.E langa tine,chiar daca iti e atat de greu pentru tot ce s-a intamplat in jurul tau,dar el te ajuta,cu glasul lui,cu ochii care te privesc cu atata respect,apreciere si iubire,cu o atingere de mana si cu orice vorba,gluma de a lui chiar daca nu iese atat de bine,tu sti ca el va fi mereu acolo si e.Mereu iti pica atat de bine vorbind cu el,sunteti numai voi doi in mijlocul pamantului facand numai ce va porunceste inima,iar pe restul lumii,sincer nu ati da doi bani.
E iubire si tu sti asta,ti-e frica sa o recunosti in totalitate dar asta e,iar el simte si e tot ce conteaza.Esti pe deplin multumita cu el,nu ai vrea sa treaca momentul niciodata si pretuiesti la maxim orice legatura a vostra.E frumos,e adevarat,iti umple inima de bucurie si nu eziti nici o clipa pentru a imparti cu el si al adora.El,e jumatatea ta.



Pentru ele...
La multi ani A.

Valuri

Mii de fiori iti izbesc trupul,asa cum valurile marii ating tarmul nestiind unde se termina,incepand din piept lovindu-ti sufletul in fiecare coltisor al lui,urcand in sus oprindu-ti respiratia,ajungand in minte dandu-ti milioane de ganduri si coborand din nou pana la varfurile picioarelor simtind o senzatie de inghet.
O senzatie careia niciodata nu i-ai gasi cuvintele potrivite pentru a o descrie.Cand tristetea e in tine simti cum sufletul ti se sparge,vrand sa iasa din tine in bucatele,ochii ti se ineaca in lacrimii si ai vrea sa urli cat poti de tare cumva sa scoti durerea din piept.Intr-un fel,atunci ceva in tine moare,se stinge o lumina de speranta,o bucata din vis si sti ca incepand din momentul ala,nu va mai fi nimic la fel.Nu vei mai fi tu,aceea persoana joviala,cu un zambet sincer pregatit mereu,cu o vorba buna,spusa din suflet,chef nu vei mai avea,iar pentru prieteni vei incerca sa arati ca totul e bine dar falsitatea cu care vei juca acel rol se va cunoaste printr-o singura privire in ochii.
Acel chin te va macina,pana la ultima bucatica din tine,afectandu-ti tot ce vei face din momentul acela inainte,ratacindu-ti orice gand sau vis de fericire.Increderea nu mai e,ti-ai pierdut-o atunci cand l-ai pierdut pe el si totul,iar valurile marii sunt doar un ajutor in suferinta,lovindu-ti picioarele,atingandu-ti corpul,facand parte din tine si seara cand vei pluti in apa cu privirea spre cer,doar stelele vor fi deasupra luminandu-ti calea si stiind melancolia ta.

Portret in jocul de lumini

Un corp in umbra,doar fatza se vedea intr-un joc de lumini rosu-galbui.Ii se vad genele in acea miscare sus-jos,dar parca intr-un ritm de reluare,ochii pe cine analizeaza,nasul in umbra propie atat de delicat,buzele cum se misca soptind ceva haios,iar zambetul cel smecher.Remarci si parul cel scurt si cret care ii modeleaza capul cu buclele usor definite,ciocul lui ii da un aer foarte mistic,iar felul in care luminile ii prindeau mana dusa cu degetele lungi si indemanatice la par iti dadeau un fior foarte dulce.
Simteai de parca il priveai de atat de departe pe cand tu stateai langa el,cu mana la ceafa lui jucandu-te cu o bucla de par.El isi intoarce capul spre tine,parca timpul se oprise acolo,se apleaca spre urechea ta si iti sopteste sincer"ma gadili",tu zambeai subtil si continuui,stiind ca ii place.
In alte dati,cand il vedeai in lumina de dimineata,fatza lui parea atat de sincera si tandra,cu ochii mai mici ca de obicei,iar parul total ravasit si seara din nou total schimbat cu parul aranjat,niste ochii de un negru clar si atenti,iar buzele mereu pregatite pentru a spune ceva,o replica de mult gandita pentru a se distinge el de restu.
Identitatea lui nu o poti uita,o cunosteai bine,portretul lui care chiar cu un semn al ochiului,te ridica de la pamant,care te facea sa plangi cand era trist,cel care te facea mandra cand zambea si felul in care arata te-a marcat pentru totdeauna.
Si ti-e dor de acele clipe si urasti ca in acest moment portretul nu mai e aici sa fie ca un tablou pentru luminiile tale pline de culori.

Suferinta

Incet simti cum trupul iti amorteste,mintea ingheata si cazi spre sfarsit.In pierdere vezi totul in reluare,toata copilaria ta,toate visele,toate noptile,toate intamplarile care te bucurau sau te intristau si iti dau un sentiment de regret..Aerul se ingroasa,nimic nu se mai vede clar,simti un vant care iti atinge trupul si incet strange cu el toate simturile tale.
Mai e mult?o singura intrebare luminata ti'a ramas in capul umplut de negru,parca sta acolo ca un panou enervant,care cere bagare de seama.Te simti pierdut,uitat de tot,doar amintirea a ramas,cu care inca te mai hranesti zi de zi.nu vrei asa!vrei sa te intorci!Apare si el,un nou,poate mai bun,care te ajuta,iti zambeste,te sustine,face totul pt tine..dar intunericul te trage si scufunda din nou,ca un timp pe care nu poti sa il exprimi in prezent,trecut si ce va fi..

Miros de cafea

Il sarutai pe buze apoi pe frunte si ii spuneai 'somn usor',te intorceai iar el te lua in brate,te pupa gentil pe gat si adormeati.Tu cadeai intr-un vis frumos in care era si el si parca totul era a vostru,plin de farmece,stralucire si fericire.
In fiecare dimineata te trezea cu acea aroma de cafea imbinat cu dragoste si fericire,soptindu-ti incet"Neatza soare!"iar zambetul de pe fata lui,nu se compara cu nimic in lume,iar cand se grabea iti lasa pe masa cana ta preferata cu cafea si langa un mic cadou,pentru a compensa momentul lipsit de el.
Lucrurile s-au schimbat,el numai e aici oricat de mult ai vrea...dar acel miros ramane imprimat in mintea ta si mereu,cand iti bei cafeaua iti vei aduce aminte de vremurile dragi apuse,iar inima ti se va bloca pentru o secunda.

Dor

"Imi pare rau"...Cu fiecare gura de aer pe o tragi in piept te simti tot mai greu,incepi a-ti aduce aminte cat de bine si frumos era,cum te facea sa te simti,cum te privea cu atata drag si caldura.Iti e dor de el din ce in ce mai tare si parca inima vrea sa iti iasa din piept,sa paraseasca trupul tau lipsit de puteri si sa mai simta ce-a simtit o data,doamne atat de sigur era!
Tu ai incercat sa fie perfect,i-ai dat tot ce si-a dorit,ai fost cu el oricand si oriunde,i-ai zambit mereu cand i-a fost greu si l-ai sustinut in tot ce a facut.Pentru el ai facut totul,dar ai omis ceva...sufletul tau care era inchis si nu ai profitat de fiecare ocazie sa ti-l apropii de el,pentru a nu regreta o data...te-ai gandit ca timp mai e,imbratisari la tot pasul,iar maine e o noua zi.
Acum ca el nu mai e aproape,ai vrea sa dai timpul inapoi pentru a-i spune cat de mult inseamna pentru tine,cat de mult te-a schimbat si ti-a arata ca mai exista o speranta.Iti e dor si regreti ca nu l-ai facut sa simta cum poti si esti intr-un adevar tu...
Timpul trece,tu incepi din nou sa dispari,incet in agonia ta si simti vantul cum te duce spre un chin infernal...dar noi vom fi mereu aproape de sufletul tau si te vom ajuta,sa nu uiti asta.



PS:Pentru ea..

Liniste...

E un lucru bolnav din a nu te opri a te gandi cu privire la fiecare moment unic din viata ta si sa analizezi non-stop fiecare cuvant din trecut.Ramai singur in capul tau,in intunericul zilelor ce au apus si nu te gandesti ca daca ti-ai ridica privirea,in fata ta,iti vei vedea prezentul si cel mai important viitorul.
Nu mai fi acolo!Iti tipa prietenii in ureche!Intoarce-te aici cu noi si traieste vremurile noastre,caci altfel vei pierde totul.Tu iti revi,esti cu ei,dar cu o singura cadere a privirii in jos,incepi sa te scufunzi din nou in cele mai adanci ganduri din cauza carora cu greu iti menti respiratia la un ritm normal,iar frica incepe din nou sa faca parte din tine.