-Trecutul tau nu e viitorul tau!-

Inghetata de craciun...ciocolata alba si straciattela ...oceanul...si decembrie.mai mult decat un univers de fericire!

"La multi ani!"

Antract - Pentru tine, nou ( New Single 2010 )
   

The End

"Un bun"

"Te pierzi in vid,nu clipesti parca nici nu respiri,privirea ti-e fixa doar gandurile aleraga in capul tau adunandu-se intr-un punct fix.Tragi o gura de aer puternica,umplandu-ti plamanii,parca ai mai adunat inca o idee,inca un plan l-ai dezvoltat incepand un "nou".Esti atat de optimist si vezi atat de limpede lucrurile din jurul tau incat simti,sti ca poti face ceva..dar mai stai putin.Astepti ceva de la persoana de langa tine,probabil,astepti un semn o impingere de la spate,dar tu stiind ca poti sa o faci si singur,orice ai vrea.

Limitarea nu te duce nicaeri,te multumesti cu ce ai esti fericit asa cum esti,dar poti si mai mult,si mai bine! Te limitezi si in adancul sufletului tau tu nu esti fericit dar te complaci.Ti-e frica sa faci pasi care te vor duce spre mai bine pentru a nu risca ce ai pana acum.Dar sti ce?Poti mai mult si mai bine si nu risti mai nimic.

Trecutul ramane in spate,te-a invatat,mai e cu tine,doar ce vrei tu din el sa fie.Unii inteleg gresit ce vrei tu,oricat de mult ai tine la ei,nu vor sa intelega ca nu vrei sa le faci rau,doar vrei un timp cu tine.Incearca sa intelegi ca asta ar fi si in sufletul tau daca ai fi simtit ce am simtit si eu.Dar nimeni nu-i perfect,lasa asa,fie'ce cu fiecare.

Un "nou"....asta e!Un suflet nou parca care tanjeste dupa mult si bine.Stie ca o singura persoana ii e cu sufletul aproape si restu cu trupul,mintea.Greutatea o impinge la mai mult parca,ii da o ambitie o starneste la lucruri pline de putere si fericite.Multe s-au intamplat ieri si acum o ora....ce sa mai zic de acum o saptamana chiar luni de zile.

Sufletul inca e incarcat si tzipa dupa un "dulce".Mintea se dezvolta,adunand mai multe gandind altfel si pozitiv,poate.Asteptarea e lunga si are in baza acumularea de lucruri,idei,stari,fapte concluzii care nu se pot contabiliza.Te dezvolti cum vrei si creezi ce vrei,avand cu tine oameni de tipul care il doresti si ai nevoie.

Un zambet schimba multe...vorbele sincere ajung la suflet....intelegerea si ajutarea e...vitala..iar rabdarea e...ai sa vezi! "

Eagle Eye Cherry - Save Tonight
   

Un ocean intr-o picatura...

Asteptase clipa asta de mult,simtea mii de fiori care ii reinsufleteau trupul,dandu-i parca o alta latura a inimii ei fierbinti.Frigul de afara,ceata deasupra asfaltului calcat de ea,umiditatea si raceala aerului nu ii putea dobora nici macar gramul de simplitate in fericirea pe care o simtea ea.

Zambetul celui de langa ea,ce parca dintr-o data a intampinat-o intr-o dimineata mult prea devreme cand soarele nu apucase nici sa lumineze coltul cerului ei,ii facuse si ochii sa simta bucuria pura.Caldura vorbelor lui,o linisteau,creendu-i un spatiu mai viu chiar si fiind constienta de rautatea unora din jur,dar stiind ca,atunci el era el si ea era ea , asa , inca pe jumate somnorosi,ansambland sinceritatea cu realismul,respectul,voia buna,zambete scapate si sunetul vorbelor dulci ce si acum ii rasuna ca o unda usoara impregnata intr-o putere de a sporii bucuria.

Luminile farurilor luptau parca cu ceatza,straniile linii armonioase erau create diferit din cauza densitatii aerului,iar luna vazuta cateodata scapand de printre nori parca mangaia briza incercand sa o incalzeasca cu putin in lipsa soarelui.Drumul paruse ca un joc de lumini,pe fundal imbratisat de cuvinte nobile si ademenitoare si o muzica cu volumul dat usor.

El nu mai simtise de mult acea fericire pe care ea,fara sa vrea i-o daruia,prin surasul si ochii nespusi de frumosi,de o blandete si sinceritate ingereasca,facandu-l altfel,capatand cu adevarat extazul de care se lipsise de ceva vreme si a carui inteles parca nu il mai stia,nu il mai simtea pana acum...

                                                                               *

 
The Script - For The First Time
 

..SecUndele!

"Visele nu isi mai au locul aici,oricum nu acum! Realitatea e tot ce conteaza iar sperantele se pierd.Fa tu sa fie bine,nu mai trage de restu lumii si ai grija de tine.Pe sufletul tau tranteste-l intr-un colt,ascunde-l...uita-l...sa poti gandi limpede si individual.Lacrimile lasa-le sa curga pe obrazul tau fin,trage o gura de aer si gandeste-te la viitorul tau,unic in felu lui.Nu mai analiza atat trecutul,scapa de el ca nu te alina ..cu nimic."

Ploaia nu inceta sa se mai opreasca iar ea tot departe era...el la fel.Ce s-a schimbat?ceva era diferit.Ea nu mai privea la fel,era rece si greoaie.Zambetul fals ii stapanea fatza iar mainile nu il mai atingea,nu il mai simtea pe el.Timpul trecea greu,gandurile se adunau formand un haos total,ea nu vrea sa se simta asa,dar mintea ei urla parca de durerea interioara.Il cauta mereu printre trecatori,dar el,nu se ivea niciodata..Noapte isi cauta telefonul,sa ii fie aproape,poate poate ar suna,dar el,nu suna..Se trezea cu gandul la el,o macina nestirea unei fapte a lui,iar visele cu el se rareau...

Nu isi mai gasea iesire,stare,ar fi dat totul pentru o vorba frumoasa cu el,dar nimic.Gandurile serioase ce ar fi trebui sa le aiba ea,nu se lipeau deloc de realism,de implinirea unei fapte,era impietrita,parca nestiutoare.Parca si acum isi mai simte buzele lipite de ale lui cu atata dorinta si atat de greu ii e sa scoata aceasta tiparire din cap,din suflet.

...

..dar dupa un timp o facultate o asteapta,incearca sa lase totul in urma pentru o viata noua,mai frumoasa.Ar fi o provocare pentru a-si extinde limitele,pentru a imbina greul cu pasiunea si dorinta de mai bine,intr-un stil superb.Realismul o trage pe pamant si pe ea o face sa zambeasca sincer ,pe alta o loveste si o face sa se gandeasca la o iubire care se pare a fi neimpartita de fiecare data cand ea oferea mai multe.Chiar daca ar vrea sa fie prezenta aici,planurile facute de ei doi,ea incearca a nu le scapa din mana oricat de mult ar simti ca se pierd si ca nimic nu va mai fi la fel....

PS:...si pentru M.

Jocul unor 4. ( II )

"L: Dor imi este tare sa-ti simt trupul plin de venin

An: iar timpul trece pe langa noi,eu ma pierd in ochii tai,luna sta acolo sus,jurandu-ne iubire coplesitoare

M: privind bulele berii risipindu-se..

A: chiar daca esti ardelean,moldovean sau oltean,suntem Made in Romania ."

Jocul unor 4.

"A:Ideea este ca am o mie de motive sa ma pis pe tine!

L:M-am saturat sa sarut si sa doresc trupul unei statui.

M:Ca in clipa in care cauta-i curaj...

An:Iar vantul se pierdea in parul ei si mana lui o strangea  langa el. "

Visa

Printre stelele magice,nemiscata de stralucirea lor,atasata de linistea si asezarea lor aleatorie ea se pierde intr-un vis al ei.Zbura cu gandul la planuri marete la care si durerea vrea sa isi gaseasca un trup mai bun...mai sensibil...mai palpabil...Visa a nu mai gresi o data,a nu regreta,a-si face un drum cu ale ei idealuri.

Gandurile mai bune o invaluie dandu-i o senzatie coplesitoare vrand sa afiseze al ei zambet viclean.Golurile nu le simtea pentru ca se umpleau cu dorinta de mai mult si parca stelele se reflecta in omul dezvoltat de ea.In ce vedea,recunoastea momentele ei trecute,iubindu-l mai mult pe omul de langa ea.Starea de incredere ii  extindea limitele facute si ii deschidea noi orizonturi.Cuvintele lui treceau prin zgomotul produs de ciocnirea ideilor si se opreau in atentia ei provocandu-i iluzii...iluzii meticulos analizate,stateau in mintea ei alcatuind un plan asemanator cu cel visat,dar ingrosat de cunoasterea de adevar si placere.Linistea lui ii crea emoti pentru simplu fapt ca el sa nu cumva sa ii citeasca sufletu,starea,sa nu ii dezvaluie raceala ,devotamentul si stabilitatea lucrurilor facute de ea.

Doar ea stie ce e mai bine pentru ea,rabdarea o rasplateste cu fiecare pas facut,iar al ei aproape mereu o va cunoaste,fara sa invete simturile ei atat de adanc infiltrate in sange.

Punct si de la capat !

"Iti pierzi timpul uitandu-te la ploaie si plangand fara incetare.I-ati o noua gura de aer si priveste spre viitor,pleaca din  gandurile in care esti acum,mai mult rau iti faci".Vorbele zburau catre ea dar ea nu le intelegea,privea in departare in speranta regasirii lui.Il astepta de zori la geam,cu o cana de cafea si cu pachetul de tigari langa ea.Nimic nu o misca,foamea se pierdea in golul din suflet,nevoia ochilor lui aparandu-i la fiecare sralucire sau batere a razelor de soare in fereastra,zgomotele o tresareau din amintiri iar poza din mana ei sifonandu-se tot mai tare la fiecare greseala a lui.Realitatea nu o mai stia iar trupurile de langa ea i se pareau straine.

 Greul adunat intr-o perioada ar fi trebuit sa se elibereze o data cu plecarea lui,dar ea tot mai multe neplaceri isi aduna si nici nu dorea scapare.Credinta ca acele clipe o identificau si mai erau ii provocau delir.Ii era mai urat a crede ca el,nu era ceea ce se arata,iubirea lor promisa a fi eterna si de nedezlegat era doar o chestiune de obisnuinta si satisfacerea dorintelor.Totul fiind pierdut la cateva intrebari puse sincer si cu atata maturitate.Placerea ei fiind distrusa instant la un cuvant negandit de el,aruncat aiurea stricand si ce-a mai penibila farama de fericire.Nimic nu se mai putea lega,el nu mai lasa,nu mai intelegea iar ea lasa si pierdea prea mult.Certurile continuu,o discutie cu un punct comun fiindu-le total absurd,iar intrecerea intre ei fiindu-le un dusman care ii ataca mereu.Nu mergea asa....se stia...ea stia,dar uita,ca il iubea asa cum era,intelegandu-l,gasindu-i mereu o scuza.

Tot ea fiind de vina la sfarsit,tot ea e mica si nu stie nimic.Aceiasi replica,dar el habar nu stia ce se ascundea in sufletul ei,nu mai era ascultator,interesat sa afle,rezolvand totul cu o despartire,o cale atat de simpla si lasha.Lacrimile ii curgeau pe obraz dar stia ca e cel mai bine pentru sufletul ei si de ciuda pentru tot timpul pierdut cu el in cautarea unei vorbe bune,calde,iubitoare asa cum trebuie,plansul ii rasuna si mai tare.Ar fi fost mai bine daca ea avea curajul de a o termina,dar dragostea pentru el era mai mare decat tot ce avea.

In fuga cu care plecase,a inteles totul.Inca mai are doua prietene care nu au parasit-o niciodata la greu si nici nu o vor face.Suferinta va disparea treptat daca va avea vointa si dorinta de a fi mai puternica,de a lasa totul sa fie o amintire si nu o rana mereu deschisa.

                                                                                   Pentru ea,A.B 

Soapte...

Inconjurata de o lume total straina,rasfatul unui suras disparea treptat.Cei care nu erau a ei simtea cum coatele lor o lovesc facandu-si loc in fatza luptand parca pentru o amintire pe care ei au iubit-o o data si care se sfarsesc lasand rani adanci.Cuprinsa de furie,depasindu-si toate limitele ,un gest o facu sa se piarda in multime si sa ajunga intr-un loc nou.

De multe ori in vis se pierdea intr-un spatiu unde nu exista timpul,iar acum il gasise.Erau ele,distrandu-se,lasand totul deoparte,savurand fiecare clipa,uitandu-si dorintele,lasand evenimentele sa se topeasca si sa se amestece intr-o stralucire de nuante indiscrete.Dar ea statea jos,uitandu-se agale in jur si furand deseori priviri cu 'el',cel care ii atrase atentia printr-o atitudine placuta,cu o vedere plina de taine si cu un farmec aparte de care ea era inebunita.

El o facea sa se piarda din fire,chiar daca la inceput ei doi isi vorbeau doar din priviri,nestiindu-se deloc unul pe celalalt,citindu-se din ochii intelesi si ascultati numai de ei.Intrebarile nu se auzeau dar raspunsurile veneau imbinate prin mimica,zambete sincere si mereu o prima atingere.Intelegerea dintre ei le-au dat speranta de mai mult,de vorbe usoare si de greutati ce se imprastiau in fum.Asteptarea ca el sa o mai priveasca si sa o uimeasca inca o data ii creea o placere ciudata,pana cand  o atingere o tresari,iar dorinta cea apasatoare i-au facut ca buzele arzatoare  sa se atinga savurandu-si setea de amor.

Fericirea citita in sclipirea ochiilor,iar legatura parca necunoscuta,cuceritoare si curioasa le realizase a doua intalnire care era doar pentru sufletele lor,stiuta doar de ei.

Vant...

Mirosul primaverii o atingea printr-o adiere calda,usoara,ce ii usca incet buzele umezi,obrajii facandu-i sa prinda o culoare mai vie,iar zambetul impreuna cu stralucirea ochilor ei sa readuca armonia unei fericiri simple.Culoarea parului batut de soare,ii era mai deschisa ca de obicei,creendu-i o aura nefireasca fiintei ei,iar suvitele pierdute din coada,zburdau neastamparate in jurul fetei.

Vocea ii era calma,pasii usori,atingerea mai sincera iar cu vorbele invelite in puterea ei de caracter.Curentul de aer simtit o schimba,simtul realitati o lovea,nelasand loc imaginatia pentru a se mai juca inca o data.Jalea disparea,facand loc gandurilor noi,care ii oprea rasuflarea si  isi construia un nou spatiu in inima ei.

Vantul ii era un nemarginit camp de relaxare pe care il vedea,simtea si pe care il credea.Amintiriile grele se ingramadeau in balonase de spuma pe care le spargea cand amanuntele grele nu le lasau sa se ridice in aer,disparand incet..Nefiresc cum,la fiecare spargere,vantul o invaluia din nou,dandu-i o senzatie de bine adaugandu-i forme fantastice care ii alcatuia caracteru discret.

O poveste fara de sfarsit...

Doi oameni ascunsi in linistea serii se priveau de la un colt al mesei la altu.Isi intalneau des priviriile dar nu reuseau sa isi vorbeasca.In piept se simteau bataile inimii tot mai adanci,iar in stomac "fluturasii" zburau de nebuni,nascandu-le milioane de placeri.Unul fiind mai timid ca altu,incercau sa se apropie tot mai mult simtind o atragere speciala,nemacunoscuta pana acum.

Totul miscandu-se atat de repede in jurul lor,ei totdeodata traind fiecare clipa atat de lent,de parca ar vrea sa nu se mai sfarseasca niciodata,ei ajung unul langa altu,atingandu-si corpurile intamplator.Capul ei usor se ridica spre ai gasi privirea,iar el vrajit de parfumul ei bajbaia cuvintele cele mai frumoase pe care putea sa i le zica.Usor propozitiile se adunau formand o conversatie placuta ,iar el se comporta cu ea de parca ar fi o floare neatinsa de nimeni.Lui ii era si frica de ai atinge buzele ei cele rosii umezite de dorinta,pentru a nu-i strica culoarea,naturaletea si a nu-i opri vorbele care putea sa i le zica.

Pentru ea,el,aparuse dintr-un infinit compus din toate lucrurile dorite de ea plus ceva mai mult,o stralucire aparte in care numai in el o vedea.Un respect dat ei purtat de o dragoste inexplicabila,o admiratie a frumosului,cu o atingere atat de calda si usoara,o alinare a vorbelor perfect pusa,un zambet dat in momentul potrivit si un om cautat in stele,aparut cand nimic nu o mai facea sa tresara.Parut un vis,amestecat cu unele drame,erau doar el si ea prinsi in vraja lor.

Sarutul dat cand indrazneala era pierduta in farmecul vazut in aer doar de ei,a fost amestecul poftelor cele mai doritoare cu fiorii dati de speranta frumosului iubit atingandu-i guritza infierbantata.Incredibil tot,decurgand perfect pana la ultima miscare a lui pentru ea,cu un drag aparte daruit ei,imbratisarea lor ii facu sa nu se mai dezlipeasca de atunci pana la somnul serii.Din acea clipa iubirea crestea,iar ei straluceau in alura celuilalt oferindu-si o caldura care nu avea sa se termine cat de curand.

...Vestea de a doua zi o pusese la pamant.El avea sa plece pentru cateva luni departe de ea,doua zile mai aveau la dispozitie pentru a-si oferi ce e mai bun,pentru a continua legatura dintre ei,pentru a nu se pierde niciodata.Zambetul nu ii mai era acelasi,dar el incerca prin bunatatea lui sa ii ridice moralu,sa o aline,sa ii simta pasiunea iar atingerea sa si-o imprime pe pielea ei pentru a nu putea sa il uite.Cuvintele umpleau golurile lasate de sarutari nesafarsite,privirile unul altuia nu se mai dezlipeau si doar dorinta de mai mult ii macinau.

Plecarea lui a facut-o sa verse lacrimi.Curajul nu isi mai avea loc,lipsa lui ii era simtita din aerul pe care il respira,din linistea care era acum un zgomot de doruri impletite in durere,o tristete din care nu isi mai gasea scapare fara el,un intreg care acum erau doua jumatati unite doar prin scris.

Acum "mi-e dor de tine "a ramas, un "te iubesc sincer si te vreau langa mine "ii uneste, "nu stiu de unde ai aparut,esti un inger pentru mine"ii adoarme,o distanta care ii face mai puternici in a iubi si mai slabi de dor.Se asteapta zi de zi sa se mai simta o data real,pentru a-si continua visul,pentru a fi doar el si ea alaturi mereu stransi in promisiunile facute din dragoste si pastrate mereu.

          P.S: special,R&M

O senzatie suparatoare...

Tacuta trecea strada,acoperita de un alb puternic si stransa la brat de o prietena.Linistea se prelungea spre o cautare a gandurilor si a unor sentimente mai bune.Ele stiau ca ea nu e atat de bine,dar continuau sa o sustina prin lucrurile de zi de zi,cu cateva glume ,cu o cafea calda si cu un ajutor interminabila.Ea le simtea atat de aproape si nu stia cum sa isi aranjeze cuvintele pentru a le multumi pentru tot sprijinul si iubirea acordata.Numai ele stiau cum e ea,adevarata ea cu simturile ei,cu arta,cu ochii ei priviti in acel mod care exprima tot.

Ea se simtea acum atat de goala,incercand mereu sa dezvolte ideiile din jur,obiceiurile,privirile,atingerile,vorbele...in capul ei era o intoarcere a timpului si a tuturor lucrurilor.Nimic din ce a fost nu va mai fi,noi nu vom mai fi la fel iar ea,niciodata.Se juca cu degetele,cu parul invatand parca sa aprecieze lucrurile si mai mici,mai neimportante,vorbind parca mai mult,cerand ajutor mai des,dar pastrandu-si un mister,un secret al ei ascuns printre toate.Linistea ii stia toate secretele,oglinda ii era un sustinator al ei,mainile o opreau sa mai vorbeasca iar ochii incetau sa mai planga pentru nimic.

Pentru mare ea mai spera,sa mai poate pluti pe apa spre o speranta,pentru a simti nisipul cald pe picioare care ii va arata ca totul e real,nu acum,pe frigul greu al serii,pe o ninsoare neasteptata care o duce inapoi.Mirosul frigului o face sa se simta din nou singura,neputand sa ii fie alaturi unei persoane iubite,sa se imbratiseze si pentru caldura buzelor sa ii fie  de ajuns pe obrazul ei.

Suflet pierdut

Mainile ii inghetau,dar nu mai conta nemiscarea lor pentru ea.Toate lucrurile din jurul ei le asemana cu el,mereu era in mintea ei ajutand-o parca intr-un fel numai de ea stiu.Felul lui de a-i vorbi,era pentru ea un zambet,un calm,o atingere pe sufletul ei inghetzat."Te iubesc bah "sunt cuvintele lui cu care ea se trezeste mereu si ce o facea si mai puternica.Modul in care o lua de mana o facea sa fie mandra de el,asa cum era el,nebun,glumind si in mijlocul strazi si simtindu-se ei doi ,un intreg.

"Te rog nu-mi spune asta acum,am nevoie de tine,iti jur"..."Am nevoie doar de ochii tai,sa ii vad sclipind de fericire,am nevoie de sufletu tau sa simta cat de mult il iubesc,de atingerea ta sa-mi simta tragerea spre tine,de rasuflarea ta care ma incalzeste,de vobele tale care ma duc undeva departe,de...."...."-Nu.Pa!"...

Gandurile se opresc,totul stacneaza.Rasuflarea devine mai grea,durerea se amplifica iar ea izbucneste in lacrimi.Acel suflet ce credea in el,atat de mic cum era ardea in flacari acum,ardea in propia lui suferinta,numai de ea stiuta,vranda sa iasa afara.Stomacul gol,cu nici o senzatie de fluturazi zburand ,negasindu-si locul,cautand tot mai multe sentimente drage,acum ca niste albine care ii intepau intregul corp pe dinauntru si afara.Era cu ochii inchisi,stransi cu putere vrand sa dea totul inapoi,tinandu-si repiratia poate asa,va inceta sa simta durerea ce ii era invaluita in tot corpul,iar imaginea lui intrand in ceata si lasand-o pe ea din nou singura.

"Imi pare rau pentru toata lupta care ai dat-o si care ai crezut ca a fost in zadar,dar nu e asa.Nu iti imaginezi cat de mult apreciez si respect asta la tine,ca nu te-ai lasat...pana azi.Am fost mandra de tine si te-am iubit...si o voi mai face.Doar tu sti ce e in sufletul tau si ce se intampla in cealalalta parte a sufletului tau..."doar niste cuvinte scrise care se vor pierde intr-o firmitura de timp aruncata altundeva.

                                                                                          

                                                                                             10 !

Tacere (II)

Hmm...si iarasi e bine.E ea cu visurile ei,iubind vantul,mirosul anotimpului si vorbele dulci.Dorintele ce ii viziteaza gandurile si filmele ei.Doar ea ce poate schimba lumea ei,cu mainile gingase,atingand lucrurile preferate si soaptele ce ii invelesc trupul.

O imbratisare perfecta, "ca o nuca de cocos asemanata ",potrivita in umeri,maini,atat de calda si oferind atat de multa siguranta.Miile de cuvinte spuse,sterse de timp si amar se regaseau intr-o strangere de mana si un sarut pe obraz.Astepta la niste scari,lovita de vant,spulberand textele ce le avea sa le zica cand ar fi aparut el.Emotiile rupte si sacadate ranite de realism si un optimism doborat de acele fapte negandite parca.

Un vis aparte,o potrivire in ochi,in miscare,in vorbe.El stie cum e ea,cate simte,cum e,dar ea prea incapatanata pentru a intelege si a accepta realitatea dintre ei.Atat de mul il doreste pe el,incat orice ar face greseste,din frica pentru a nu gresi,iar el parca nu s-ar lasa din dragoste pentru ea citind ce simte si ideiile fiind leite celuilalt.

Frigul de fapt o incalzeste acum,simturile nu mai sunt,sufletul urla,gura-i tacuta iar ea nu se mai misca.In tacerea ei isi marturiseste secretele sufletului,pentru a nu le tipa lui.Neauzitul ei trebuia sa fie aur pentru el,ghicindu-i doar sclipirea ochiilor la intalnirea privirii lui.

Doar o ratzusca,un scrat din ice age cu o aluna si un sarut sincer au ramas adanc intiparite si atat de recente in minte.O parere de rau,din cauza neputintei de a fi refuzat,plecarea care afecteaza si acum,iar un te iubesc spus in nestire auzit doar in mintea lui.Doua stele raman la departare,dar totusi atat de aproape puternic stralucind una pentru alta. 

Zambet dat pe ascuns.

Ar fi vrut sa poata da totul inapoi,sa intoarca timpul,sa isi modifice trecutul doar cu un zambet si la greu de s-ar fi amagit cu acel suras,lucrurile sigur o faceau mai tare.Mai tare decat e acum,acum e doar ea incercand sa isi gaseasca si sa isi formeze un caracterul specific mentalitatii ei.

Mintea ei ii porunceste totul,ii comanda inclusiv sufetul pe care nu il lasa se sa azvarle in sentimente pure si nemaidescoperite de ea niciodata.Lucrurile care trebuia sa le faca dusa de val,ii erau oprite de ideii sufocante,realismul si sinceritatea cuvintelor,inclusiv o simpla atingerea...dar ea poate treptat,va invata sa isi stapaneasca gandurile si sa arate ce simte cu adevarat.Isi va arata partea cea puternica cum e ea intr-adevar celor ce trebuie,iar sufletu cald si afectuos celor apropiati.

Ar vrea sa priveasca cu incredere in aceea iubire ce o citea ea in romanele de dragoste,dar timpul si oamenii din jurul ei nu prea ii dovedesc ca exista in realitate,doar poate el,o va face sa simta de parca ar trai mai fericita si cu un zambet motivat in plus.

----dar pana la urma nimeni nu poate sa stie si sa cunoasca ce simti tu in adancul mintii tale inclusiv al sufletului tau,doar poate cu putina rabdare,comunicare si cunoastere vei putea arata celui interesat cum esti tu,adevarata sau adevaratul tu----

Un singur gand

O veste aspra o pune la pamant.Toate lucrurile ii trec prin cap si singura vinovata se crede ea,pentru ca nu a simtit ca cineva drag ei,mai mult din jumatatea din ce e ea,era rau.Mii de ganduri ii zburau prin cap,neatenta ii strangea bluza lui la piept,iar el nu stia cum sa o mai aline,el simtea ,dar ea nu.

Cu orice alt lucru incerca sa isi ocupe mintea,sa dezvolte o idee,sa se amuze pe ceva aberant,sa vorbeasca de mai multe subiecte deodata,orice numai sa scape de durere,sa incerce sa isi linisteasca inima si sa isi stapaneasca din rasputeri lacrimile.Nu era nimic atat de grav dar supararea ei,ca nu a simtit si ea necazul persoanei apropiate o facea geloasa pe sentimentele lui fata de ea.

Caldura sufleteasca si buna,atingerea lui ii era strapunsa pana in maduva oaselor ei,nu mai erau nevoie de cuvinte,buzele ardeau pe obraz,iar ea avea doar o singura intrebare..Oare daca nu simti tristetea unei persoane foarte importante din viata ta,asta ar insemna ca nu o iubesti sau ca nu o cunosti de-ajuns de bine?..dar ea era muta,doar cu luna se mai ingana.

Incet bratele lui o inconjoara si o strang la piept:"Totul va fi bine,doar sti ca iti sunt alaturi",o saruta pe frunte si calmul lui reusea sa o linisteasca. 

Stelele si un licurici

Fericirea ei acum apartine altcuiva.Incet ea incearca sa priveasca inainte,lasand timpul trecut in spate.Prezentul se imbina atat de frumos cu toate dorintele ei,savurand si necrezand tot ce i se intampla.Pentru a avea toate astea,normal ea a renuntat la ceva.La asteptarea unei stele care ii promitea mult prea multe,nerealizand nici ce-a mai mica cerinta,iar ea ca licurici avea nevoie de inca o lumina de ai fi aproape,de a lumina mai tare.

Steaua pierea in lumina de dimineata,iar ea ramanea cu speranta ca totusi ii va fi aproape ,dar nu era asa.Avea nevoie de cineva fara sa dispara in momentele cele mai calde si senine in special ca era acea magic care nu trebuia sa aiba un sfarsit atat de tragic.

Au urmat pentru licurici zile innorate si seri fara nici o stea pe cerul ei atunci cand ea le cauta alinarea,iar cand a fost prea tarziu si steaua a cautat-o,vremea se racise,licuriciul statea numai la caldura in casa fara sa se mai oboseasca sa caute ceva ce stia ca nu se mai imbina.

Acum a gasit un baiat care o poate face multumita,care ii e aproape si o alina cum poate el mai bine.Trecutul cade spre un gol amestecat cu praf de stele iar nici un cuvant nu mai poate ridica steaua unde era inainte pentru ea.

 

burial-archangel

Imprevizibil

Promisiunile se adunau,respectul crestea si admiratia trecea spre iubire.Barbatul incerca sa o faca sa il creada cat de cat macar pentru ai vedea inca o data sclipirea din ochi ei cei mari.Cu sinceritatea aduna cat mai multa incredere si parca oricat de mult se opunea,ajungea sa se lase dusa de val  sa il faca sa simta cat de mult tine ea la el.Dar cu cat se apropia de el mai mult cu atat ii crestea frica de a nu fi ranita sau abandonata.

Mereu se schimba cate ceva iar omul...si el.Atunci cand credea ca totul e placut un simplu cuvant scapat aiurea schimba totul din bine in rau,dar atat de usor  si din rau in bine.Ea a stiut de cand la vazut ca jumatate blanda are si cealalalta parte opusa.A vazut in ochii lui care il tradau,dar el a negat asta la inceput,lasand-o treptat sa descopere si sa afle partea rea putand singura sa decida pentru viitorul ei.

Nu s-a asteptat sa treaca totul atat de repede si sa fie ei asa...atenti,poate prea atenti unul cu altu.Lacrimile se scurgeau pe un obraz pupat iar nemiscarea genelor arata atentia provocata de celalalt pentru a putea linisti si consola un suflet atins de o siguranta a lucrurilor incerte...

Hope - Bring Me Flowers